Bolnavi pe moarte, si-ar fura de toate!

Stau asa, ca un caine rau ce ma aflu si in loc sa mai rod un ciolan (criza mare, neica, le-au furat politicienii pe toate), ma las ros ca prostu’ de ganduri. Ce-o fi frate cu oamenii astia de cad bolnavi de pe o zi pe alta ca mustele? Azi il vezi rumen, in plina putere (he, he, ce putere, care presedinte de consiliu judetean, care primar, care mare mahar la el in cartier) si maine, galben ca turta de ceara, lesinat in masa, cu familie cu tot, suferind, de nu pridideste SMURD-ul sa-i mai adune de prin salile de judecata.

Ce sa fie, bre, cu oamenii astia? De la Craiova Mondialului pana la Argesul „vecinului” mananci o paine. De la Bucurestii unde bate Vantul (din rotula nevindecata de ginecologul de la Viena) si pana la Clujul primarului ajuns la „pepeni”, faci 8 ore batute pe muche. Nu, nu poate fi virus, n-are cum sa se ia la asa distantza. Ce-i face pe oamenii astia sa se imbolnaveasca subit? Ce-i uneste pe ei in afara de Codul Penal?

Si m-am luminat, cat ai zice „arest preventiv”. Elementul de „legatura” dintre toti acesti domni este perechea de catuse din dotarea Politiei. Am cautat, am studiat. Verdict: crima. Da, metalul rece, altul decat bratzara de la Rolex, dauneaza grav sanatatii.

Leacul e insa foarte la indemana, adica la ambele maini. Sa facem o cheta, un bal de cristal, de metal, de care-o fi si sa dotam Parchetul cu niste catuse cu blanitza. Sa fim omenosi, nu caini, vine iarna, vreti sa-i vedem pe toti iesiti ca Hayssam pe motive medicale si dusi dintre noi?

Publicitate

România, hai ca se poate!

M-am săturat de lamentări! Corul bocitoarelor a devenit un zgomot de fond, mai enervant decat bormasina cu rotopercutor a vecinului de deasupra, la 12 noaptea.

„Nu se poate face nimic in Romania”, este un refren intonat zilnic de corul sirenelor depresive, reluat piano, sau fortissimo, de mass-media. O sa fac si eu precum Ulysse: imi pun dopuri de ceara in urechi. Gata, bocitoarelor! Gasiti-va de lucru pe la cimitire si capele. Nu nadajduiti insa la multi colaci! A-ntarcat Balana. S-a-ngropat tot ce era de ingropat pana acum: bani, uzine, resurse, dosare. Sa va vad din ce veti mai trai!

O mana de baieti si fete au pus mana pe lopeti si au inceput operatiunea inversa: dezgroapa cu rabdare si migala de arheolog. Si mai iese, colo ulcica de galbeni agonisita de vre-un vistiernic hot, dincolo un pergament, auch!, cu conturile dintr-un off-shore.

A fost la un moment dat acel T0, in care roata s-a inversat.Si ne-am regasit speranta. Sarbatoreste 1 Decembrie, Romania! Hai ca se poate!

 

Ponta a mai „infrant” odata

Senatorul PDL cu nume de poet si figura de bull-dog e noul presedinte al Senatului. Ce pleasca, vorba junelui Paleologu, pe capul PDL. 1000 de ani sa se fi gandit cum sa scape de Geoana si nu ii iesea asa. Dar…. usurel, sa nu ne grabim!
La CCR zici ca e Zidul Plangerii. Geona s-a jelit ca nu putea fi demis. PSD se plange si el, mai subtzirel la voce, prin vajnicul Sova, ca postul ii revine de drept. In locul lui Vasile Blaga nu mi-as muta lucrurile, rechizitele si secretara in mega-biroul lui Geoana. Ca la noi, la nimenea.
Daca CCR zice ca Geona n-a fost destituit legal o sa fie veselie generala.

Merci, Doamne, pentru Gaudeamus!

Te strecori cu greu printre ei. Rasfoiesc, privesc, se sucesc, isi cauta ochelarii, mai numara in buzunar cati bani le-au ramas. Cumpanesc in mana doua-trei carti, pe care s-o mai iau? Apoi pornesc catre casa. Unde, inevitabil, este o coada. Ce e nebunia asta?  Cine, Doamne, sunt toti oamenii astia? Nu, nu e vinerea neagra la mall. E Gaudeamus, targul de carte!

Oamenii astia sunt concitadinii mei. Multi, neasteptat de multi pana si in ultima zi de targ. Daca stai sa te gandesti, entuziasmant de multi! Da, da, bravo bucuresteni! Nu cred ca a gandit vre-un PR genial chestia asta. Dupa imbulzelile demi-mondenelor la soldurile de la mall e tonic, reconfortant, inviorator sa vezi cati oameni mai cumpara carti. Televiziunile au miscat si ele, transmisii in direct de dimineata. Chiar daca nu s-au paruit in direct scriitori, ci doar au dat autografe.

Traista din mana deja atarna greu. Stau calare unele peste altele, sociologii, carti fantasy si Zeitgeist-ul  lui Mihail Neamtu.  Chiar, poate nu uit sa-i cer un autograf.Trebuie sa ies. M-am intalnit cu doi prieteni. Pe unul l-am pierdut deja in multime, dar cu celalalt am „complotat” deja pentru un vin fiert. Gata cu ratia de cultura. O sa se prabuseasca noptiera sub mandarul de carti pana le-oi citi pe toate. Sa ne intoarcem la viata noastra cea de toate zilele, la inevitabila discutie despre politica.

Dar. Doamne, merci pentru Gaudeamus! Cu atatia oameni iubitori de carti si carte, nu-i pierduta speranta !Romania citeste!

Eu am dreptul legitim sa aspir la ciolan!

Ce bine de mine ca nu sunt politician. Desi ne ocupam cam cu aceleasi lucruri: latram cu si fara rost, maraim cand nu ne convine ceva si in general huzurim dormind, dar plangandu-ne ca ducem „viata de caine”. Dragi politicieni: va dau o veste trista pentru voi: eu am dreptul legitim sa aspir la ciolan. Meseria voastra inseamna munca in folosul celor care v-au ales, nu goana dupa ciolan!