Paruiala de partid, inainte de stat (la DNA)

Motto: ” la început eram egali peste tot, eu teren cu zgură, el teren cu zgură, eu două camere, el două camere, eu salariat, el salariat. Pe urmă, el şef abator, eu salariat, avantaj servici el. Eu teren cu zgură, el gazon ultra central, avantaj el. Eu joc simplu, el joc dublu, eu cantină, el maşină, avantaj el. Pe urmă, eu aici, el în spatele fileului zece ani, avantaj eu, că aşa e în tenis.

(Pe 4 martie 2012 se implinesc 35 de ani de la disparitia marelui actor Toma Caragiu. Eu sunt un caine batran si intzelegator, asa ca ii indemn pe mai tinerii cititori la o documentare-antrenament inainte de meci.  http://www.youtube.com/watch?v=LaE7fcoELnA&feature=colike  C-asa e-n tenis.)

Now, Mister Bad Dog serves:

N-am idee cum e viata intr-un partid. Inca. Dar imi imaginez ceva ca la clubul de tenis. Nu schimbi doar mingi toata ziua. Mai bei un suc dupa meci, mai naste nevasta unuia, se mai insoara altul, incet incet ii stii pe toti coechiepierii. Cu familii cu tot.

Peste niste vreme e campionatul national de alegeri. Din club, trimitem in arena pe cei mai buni. Sa zicem pe Toma, ca tot am inceput cu citatul din Maestrul Caragiu. Toma joaca si castiga cu marele aport al galeriei care face valuri, lipseste afise, agita steaguri, cu baietii de mingi care-i dau la mana munitie sa-l doboare pe adversar.

Iata-l pe Toma promovat la turnee de Mare Slem. Luam cazul ideal cand mai saluta din cand in cand galeria, mai da mana cu baietzii de mingi. Pe zi ce trece, aparitia lui e mai stralucitoare. Echipament Armani, racheta care ajunge la 100 km/h in 4 secunde, gazon ultracentral in fatza vilei de juma de milion de mingi sterline.

Incepi sau nu sa te intrebi, ba, da’ cat se castiga in Liga Campionilor? Dai fuga la Monitorul Oficial si iei organigrama Federatiei de Tenis. Socotesti repede si-ti dai seama ca nu ajunge indemnizatia nici de gazon, d-apai de vila.

Ce faci? Inghiti in sec si-ti zici, la urmatoarele competitii sa ma bag si eu in Liga sau il iei nitel de gulerul camasii Bigotti si-l intrebi: mah, tu cu cumva faci invarteli cu arbitrii? Nu cumva ai vandut meciurile?

M-am intrebat vazand diverse descinderi DNA pe la casele unor primari, demnitari, talhari cu gulere albe (Bigotti, nu bigotzi), daca ai lor colegi de partid si de stat au fost orbi, complici, sau si-au asteptat cumintzi randul la „cashcaval”. Cum sa nu vezi, mah, ca aluia i-a crescut nivelul de trai ca Fat Frumos, in 3 luni cat altora in 30 de ani? Dai ochii peste cap si zici ca habar n-aveai? Ei nu zau?

Iti pica bine ca ala pentru care ai rupt trei perechi de tenisi in campania de calificari, e saltat cu alai de ziaristi si mascati si cazat la DNA? Daca nu, de ce n-ai pus mana pe el inainte? De ce nu i-ai rupt cateva rachete pe spinare si apoi i-ai aratat cartonasul rosu? De ce nu i-ai tras o sfanta de paruiala de partid, inainte de a ajunge la aia de stat… la DNA?  Sa nu-mi raspunzi c-asa e-n tenis!

Game over!

 

Publicitate