De la Tratatul de guvernanţă, la guvernanta filipineză

Profitând de faptul că Victor Ponta a trecut Atlanticul să dea mâna cu diverşi demnitari de rangul doi ai SUA, Ion Iliescu şi Adrian Năstase au prins astăzi microfonul şi au tunat şi fulgerat împotriva liderilor coaliţiei de guvernare, care au semnat la Palatul Parlamentului, Protocolul politic referitor la ratificarea de către România a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare.

Ce este acest bau-bau de Tratat? O pereche de hăţuri, pe care ţările semnatare şi le pun de bună voie, pentru a se asigura că nici un guvernant viitor nu va mai adopta bugete fanteziste, în care să se cheltuiască fără grijă pe seama generaţiilor viitoare.

De ce? Să nu cautam raspunsul prea departe în Europa. Să ne uităm in bătătura noastră înzăpezită. Nu cu mulţi ani în urmă, de voie sau de nevoie, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, au fost împinşi de opinia publică să ducă România pe drumul către Uniunea Europeană. Până şi euro-scepticii au căzut atunci de acord că intrarea României în UE va impune guvernelor de la Bucureşti, de orice culoare vor fi ele, o anumită conduită şi adoptarea unor legi care să şteargă şi ultimele rămăşiţe comunistoide din societate. Până şi justiţia, cu toată frământarea şi opoziţia din sistem, a fost nevoită să îsi schimbe atitudinea.

Tratatul de Guvernanţă este doar un upgrade la toate acestea. Pentru că, între timp, lumea şi-a dat seama că imposibilul există şi bate la uşă: şi ţările pot da faliment. Ca garanţiile suverane ale unui stat sunt la fel de solide ca ale lui Nea Gica SRL. Socialiştii noştri, prin vocile domnilor Iliescu şi Năstase, se arată oripilaţi de „cedarea de suveranitate”.

Le este teamă că s-au lins pe bot de mita electorală, veţi zice. Nu vă bucuraţi, nu este chiar aşa. De dragul voturilor de astăzi, vor sacrifica fără milă investiţiile de mâine. Mormăind şi înjurând în bărbi se vor ţine de deficit, de Tratat, de tot ce trebuie, dar asta nu-i va împiedica să continue plânsul ipocrit pe umărul „nevoiaşilor”, mărind birurile de pe spinarea celor care lucrează. Este ca atunci când domul Ponta se vaită că a crescut rata şomajului, dar angajează pentru odrasla propie o guvernantă filipineză.

Nici un Tratat, de guvernanţă sau de alt fel, nu poate apăra un stat de ipocrizia populistă a propriilor conducători. Singurul mijloc eficient cunoscut până astăzi este  ştampila de vot.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s