Nu-l aşteptaţi pe Omul Providenţial. Ne trebuie ditamai Miracolul!

Motto: „Estragon: Sunt obosit. Să plecăm.

           Vladimir: Nu se poate.

E: De ce?

V: Îl aşteptăm pe Godot.

E. Adevărat. Atunci ce facem?

           V: Nu e nimic de făcut.” (Aşteptându-l pe Godot, )

Este ca în cele două personaje îl vedeţi pe alegătorul român? Acela, din jumătatea aia de populaţie care declară că nu merge la vot? Care jumatate s-ar putea anul ăsta să fie mult mai mare decât aia care merge şi dă cu ştampila?

Dar la fel de bine putem vedea şi doi comentatori politici. Care aşteaptă un Godot călare pe cal alb, personajul providenţial care va scoate România din mlaştina morală, o va democratiza şi civiliza pe repede-înainte.

Tipul ăsta, providenţial-cool-beton-superman-jedi-master-gandalf-the-white, n-ar trebui sa aiba o sabie, ci o ditamai bagheta magică. Ce baghetă magica, frate? Un stâlp de telegraf magic! Căci fulgerul lui Zeus nu i-ar ajunge!

Gata, m-aţi prins. M-am dat în fapt. Zeus, ha? Deci te gândeşti la Traian Băsescu. Tipul ala cu ţepele, cu reformarea statului, cu „go Planet”, pardon, „go DNA”, cu Referendumul, cu schimbarea Constituţiei.

Şi, i-a ajuns, vă intreb, fulgerul lui Zeus?  Păi nu i-a ajuns, că era sub-alimentat cu tensiune. „Electricienii” de toate culorile de la Parlament au tăiat firele. Ioc vot! Cu o scânteie nu pui pe jar toată şandramaua.  Opt milioane de voturi pentru Referendum? Şi ce dacă? Nouă şi aşa de-abia ne-ajung scaunele astea 475, voi vreţi să le reduceţi la 300? Lasă că vă tăiem noi curentul de opinie. Fâââââââââssssss. Gata!

Aşadar, analiştii noştri de la marginea drumului, au tras concluzia că ce n-a reuşit în aproape 8 ani, lui Zeus îi va fi al naibi de greu să reuşească în următorii şi ultimii doi. Şi  au purces în căutarea unui nou Zeus, mai tânăr şi cu drept la două mandate. Şi, din câte aud pe la televizor, l-au găsit în persoana lui Mihai Răzvan Ungureanu,  Câtă presiune pe noul premier! Câte sfaturi, câte scenarii: fă-ţi partid, rupe de la ăia, rupe de la ăilalţi, dă cu pumnul în masă, fă şi dregi. Jocuri de salon şi de strategie, pe care ar fi invidioşi producătorii de jocuri pe calculator.

Şi, întreb,  vorba lui Marin Preda de astă dată:  pe ce te bazezi?

Nu  ar avea şi MRU acelaşi material parlamentar? Prim-ministru sau Preşedinte, whatever, dacă n-ai voturi în Parlament n-ai nimic. Dacă n-ai sprijin în coaliţia de la guvernare n-ai nimic. Chiar dacă ai voturi, legitimitate, simpatie, analişti entuziaşti de partea ta, fără parlamentari n-ai nimic. Să vă spună Zeus!

Să mergem, dară, la alegeri!

Moartea lentă a speranţelor reformatoare i-a îndepartat pe oameni de politică pentru că s-au amestecat culorile, partidele, parlamentarilor li s-a piedut urma: care şi de la ce partid mai este?

Foametea din rândul activelor de partid, că lui Zeus i-a mai reuşit câte o lovitură ici şi colo, în conductele de finanţare, a demobilizat trupele, că, deh, prinţipurile trec prin stomac. Lăsaţi de capul lor, alegătorii s-au mai dat un pas în spate.

Boala generalizată, ce pare fără leac, din Justiţie, blândă cu cei puternici şi cu corupţii din propriile-i structuri, le-a taiat elanul până şi celor mai optimişti.

Războiul din partide şi dintre partide, care a scos la iveală micimea caracterelor, lipsa oricăror convingeri şi doar dorinţa de parvenire a  personajelor politice, a  instalat lehamitea fără margini în rândul electoratului.

Moartea, Foametea, Boala şi Războiul sunt cei patru Cavaleri ai unei Apocalipse electorale, căci asta înseamnă participarea a mai puţin de jumătate dintre alegători la vot. Cu aceiaşi corupţi-condamnaţi cu suspendare aliniaţi la start. Care se vor alege între ei. Cu sacoşa, cu autobuzul, cu “au furat mai mult decât noi”.

Nu poţi cere unui singur personaj, fie el şi providenţial, să  Învie speranţa în normalitate, să  Hrănească entuziasmul, să Vindece bolile cronice ale justiţiei şi să facă Pace într-o societate divizată de interesele mari şi mărunte ale politicienilor.

Îţi trebuie un ditamai Miracolul!

Şi ca să se realizeze un astfel de miracol nu trebuie doar să crezi în el!

Trebuie să combaţi Moartea clinică a societăţii cu Învierea propriei tale speranţe.

Trebuie să-ţi astâmperi Foamea de dreptate Hrănindu-ţi  spiritul civic.

Trebuie să-ţi alungi Boala  fatalismului cu Medicamentul tonic al  entuziasmului.

Trebuie să învingi în propriul tău Război cu lehamitea, spunându-ţi că vei face Pace cu tine însuţi dacă ştii că n-ai stat cu mâinile în sân.

Ne trebuie vreo 16 milioane de miracole, câte unul pentru fiecare alegător.

Anunțuri

4 gânduri despre „Nu-l aşteptaţi pe Omul Providenţial. Ne trebuie ditamai Miracolul!

  1. Pingback: “Dictatura gastilor si mazilirile din partidele nimanui” – editia NR | blogdecainerau

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s