Noua Republica, de la „cetatenie activa”, la „votul universal direct… demers populist si pagubos”

Nu voi scrie nici un rand personal. Voi pune fata in fata, ca in oglinda, doua texte despre Noua Republica. Unul din 17 octombrie 2011, care m-a adus in NR, si unul din 14 mai 2012, care ma face sa ma felicit ca am plecat la timp. Comparati si nu cumparati.

Cetățenia activă

 17 octombrie, 2011
Cetățean activ – aceasta trebuie să fie titulatura de membru al mișcării “Noua Republică”. Cetățenia activă este răspunsul oferit capturării oligarhice a instituțiilor statale. (Costel Stavarache/ Doctrina Populară – Sinteza valorilor și principiilor dreptei).
 
Dincolo de principiile și valorile pe care le asumă și manifestă, în deplin acord cu acestea, Noua Republică trebuie să fie pe de o parte creuzetul dorințelor și intereselor pentru o cât mai mare libertate și pentru un cât mai riguros control al puterii politice, iar pe de altă parte matricea participării responsabile la viața publică. Doar așa cetățenii vor putea să ăși recupereze statul și democrația, întorcând politica cu fața spre ei, spre nevoile și aspirațiile lor legitime.
 
Cetățeanul activ, însă, trebuie să aibă un plan, o strategie, o comunitate și un cadru în care să acționeze coerent și vectorial, spre obiective precise, menite să forjeze și să cristalizeze un mai bine comun și o mai mare libertate individuală, prin retragerea parțială sau totală a statului din zonele în care condiția și drepturile naturale ale omului, respectiv legile naturale ale schimbului economic nu suportă constrângeri și poveri artificiale.
 
A fi activ înseamnă a decide în mod direct asupra poverii sau eliberării de povară.
A fi activ înseamnă a decide direct asupra restrângerii sau extinderii libertății tale.
A fi activ înseamnă a fi responsabil, cu atât mai responsabil cu cât mai liber dorești să fii!
A fi activ înseamnă a participa în mod direct la alegerea și controlul reprezentanților politici, a reacționa prompt la dubla măsură, ca la orice încercare de monopol și de enclavizare a clasei politice.
 
Noua Republică nu trebuie să dea atât carnete de membru, cât dovezi și oportunități de cetățenie activă. Certificatul de cetățean activ ni-l vom lua cu toții printr-o nouă constituție, prin legi noi, mai simple, mai suple și mai deschise spre libertate și responsabilitate individuală, spre libertate economică și spre justiție egală.
 
Pentru o cât mai bună acoperire conceptuală, dar, mai ales, pentru o cât mai adecvată consistență, Noua Republică trebuie să se fondeze ea însăși în fundamentul națiunii. Cum scriam mai înainte, dincolo de principiile și valorile pe care le asuma și manifestă, dar în deplin acord cu acestea, Noua Republică trebuie să propună urgent un nou proiect de constituție, pe care să îl promoveze, în spiritul său, de la firul ierbii, adică prin cea mai grea cale prevăzută – nu degeaba! – în Constituția lui Ion Iliescu: inițiativa cetățenească!
 
Pentru aceasta e nevoie de :
  1. o comisie de constituționaliști care să elaboreze și să articuleze noul proiect de constituție
  2. grupuri de inițiativă la nivelul fiecărui județ
  3. strângerea, cf. actualei constituții, a 500.000 de semnături pentru inițierea procedurii de revizuire a constituției
 
Când va fi încheiată această etapă, Noua Republică va fi creat 500.000 de cetățeni activi și se va fi fondat în însuși fundamentul schimbării pe care o așteaptă și o merită românii. Românii liberi și responsabili!
 

Despre eficienţă şi spiritul de echipă

Postat de

 14/05/2012

Îndrăznesc să mă implic în disputa creată în ultimele zile, cu dorinţa de a contribui la rezolvarea acesteia şi la reluarea drumului pe care ne-am angajat cu toţii în mod voluntar, fără a ne gândi la avantaje personale sau funcţii. Voi încerca să fac o analiză rece a situaţiei, după care să propun soluţii pe care dvs. le veţi considera mai mult sau mai puţin inspirate:

  1. Mişcarea Noua Republică a apărut la iniţiativa unor oameni care s-au poziţionat în spatele dlui Mihail Neamţu fără să conteste atunci, în niciun fel, această ierarhie. Ulterior, numărul persoanelor care au aderat s-a mărit, dar regula a fost aceeaşi: cu toţii am aderat la mişcarea iniţiată de Mihail Neamţu, care nu avea nişte reguli precise ci doar aspiraţii şi un crez politic comune.
  2. În jurul lui Mihail Neamţu s-a format un grup de sprijin care să preia o parte din sarcinile multiple ale creării unui partid politic, bazat pe mişcarea Noua Republică, aşa cum s-a hotărât în cadrul întrunirilor aderenţilor. Acest grup, GIN-ul şi-a asumat diverse sarcini şi a pornit la înfăptuirea acestora.
  3. Mihail Neamţu şi-a asumat cea mai grea sarcină, aceea de a străbate ţara şi a lua legătura cu cât mai mulţi simpatizanţi ai mişcării. A fost neobosit în acest demers şi, ca dovadă, s-au constituit câteva zeci de filiale locale şi au fost strânse peste 23.000 de semnături până în acest moment. Deocamdată, acesta a fost rolul principal al filialelor, alături de propagarea mesajelor politice asumate de Noua Republică şi atragerea de noi membrii.
  4. Nimic nu îndreptăţeşte, însă, niciun GIL să revendice funcţii de decizie în cadrul mişcării. Nu avem nicio regulă după care să se facă acest lucru şi nici nu trebuie inventate unele în timpul jocului.
  5. A contesta acum modul de organizare a mişcării şi conducerea ei (adică GIN-ul) este distructiv, pentru că această conducere este tot ce are, la acest moment, organizaţia noastră – nu are statut, nu are program, nu are modalităţi de alegere şi instituţii în care să fie aleşi alţi oameni (acestea toate vor exista în cadrul partidului, după înscrierea lui la tribunal).
  6. Aderenţa la mişcare şi la puţinele ei reguli a fost benevolă, bazată pe încredere, fără nicio garanţie din partea nimănui că va duce în mod obligatoriu la crearea unui partid aşa cum ni-l dorim. Aceasta depinde numai de capacitatea şi inteligenţa lui Mihail Neamţu şi a celor pe care îi are aproape.
  7. Cu toţii ne dorim să „acţionăm în mod democratic”, dar democraţia fără reguli înseamnă anarhie.
  8. Nimeni nu deţine monopolul adevărului şi trebuie ascultate toate opiniile pertinente, dar responsabilitatea deciziilor este acum în mâna unui grup condus de Mihail Neamţu şi nu avem nicio modalitate organizaţională – şi nici nu ar fi util, după părerea mea – ca acel grup să împartă sarcina întocmirii actelor partidului cu „toţi” membrii.
  9. Eficienţa GIN-ului în elaborarea documentelor de bază ale noului partid a fost, în general, scăzută şi aceasta este, după părerea mea, baza nemulţumirilor care au răbufnit acum. Nu trebuie căutaţi vinovaţi şi nici arătaţi cu degetul, dar trebuie recunoscută această deficienţă organizatorică.
  10. Sigur că există motive ale acestei eficienţe scăzute: lipsa oamenilor competenţi în anumite domenii, lipsa timpului de lucru, poate o lipsă de coeziune a grupului, poate prea multe sarcini pe cap de membru, dar şi o coordonare ineficientă, poate, din lipsă de experienţă. În plus, se poate adăuga şi lipsa mijloacelor materiale.
  11. Dacă GIN-ul nu a fost destul de eficient până acum şi a stârnit nervozitatea membrilor, nu înseamnă că trebuie schimbat în totalitate sau parţial, ci trebuie cooptaţi şi alţi oameni cu expertiză şi timp suficient pentru a impulsiona redactarea documentelor partidului.
  12. Probabil că există şi o înţelegere defectuoasă a atribuţiilor GIN-ului, care nu este un organism de control al unui partid care poate pune la punct organizatii locale şi exclude membrii. Rolul GIN-ului este să întocmească documentele partidului (de preferat prin consultarea membrilor care au ceva de spus în această problemă, dar şi prin explicarea deciziilor controversate în privinţa unor puncte legate de doctrină sau statut). Membrii mişcării vor putea adera, sau nu, la partid după ce acesta va fi înregistrat la tribunal pe baza unor acte. Documentele se vor putea schimba pe parcurs dacă va exista o majoritate care să susţină acest lucru, dar numai după ce se vor stabili regulile după care se va măsura această majoritate.
  13. Viitorul partid trebuie să funcţioneze democratic, dar şi eficient. Alegerile directe nu garantează întotdeauna pătrunderea la vârf a celor cu adevărat merituoşi, şi nici eficienţa conducerii. Nu trebuie cedat, din populism, la principiile meritocraţiei şi eficienţei. Contează foarte mult calitatea umană a celor care sunt aduşi în faţă, iar modalitatea de alegere trebuie să evite, pe cât posibil, promovarea unor personaje inadecvate.
  14. Partidul viitor va avea nevoie de mult mai mulţi oameni de valoare din diverse domenii dacă va dori să reprezinte o alternativă adevărată la clasa politică actuală. Statutul trebuie să facă posibilă accederea membrilor varoloşi, chiar dacă noi (vechimea în mişcare nu are nicio relevanţă pentru calitatea umană şi organizaţională a unui membru), la conducerea partidului. Aceştia nu vor putea fi cooptaţi decât dacă le oferim o organizaţie în care să îşi poată manifesta competenţa şi creativitatea.
  15. Votul universal direct pentru toate funcţiile de conducere în partid şi alegerea aleatorie a juraţilor din totalitatea membrilor de partid (afirmate public) mi se par demersuri populiste şi păguboase.
  16. Deşi alegerea conducerii centrale executive (sau a unei părţi a acesteia) pe liste comune, cum fac partide ca PNL şi PDL (pe baza unei moţiuni/program politic) va fi greu agreată de membrii NR, mi se pare o modalitate mai bună (fără a fi infailibilă) dacă avem în vedere meritocraţia şi eficienţa. Alegerea conducerii trebuie să se facă pe baza unui program, individual sau de grup, şi nu doar pe baza activităţii trecute şi/sau a notorietăţii.
  17. Activitatea grupului de conducere executivă a partidului trebuie să fie cenzurată, cred eu, pentru echilibru, de un grup mai mare format din persoane alese individual, dar nu prin vot direct, ci de către Congres, care reprezintă organizaţiile locale, cum se întâmplă de obicei în partide. Nu trebuie să reinventăm noi democraţia pentru că riscăm să construim un partid ineficient, în care discuţiile neprincipiale (ca cele de acum) să paraziteze profund activitatea întregii organizaţii.
  18. Nu toate opiniile exprimate cu bună credinţă sunt valoroase (calea spre Iad este pavată cu bune intenţii, nu-i aşa?) şi în activitatea noastră nu trebuie să aşteptăm ca fiecare om de bună credinţă să-şi spună părerea. Un grup mic, profesionist, serios şi devotat cauzei comune, şi nu unor interese de grup, poate alcătui reguli la care să adere, ulterior, cei mai mulţi dintre cei care au acelaşi ţel. Democraţie nu înseamnă deloc unanimitate, şi nimeni nu este obligat să stea într-o organizaţie dacă nu este de acord cu ceea ce se întâmplă acolo. Pe de altă parte, minoritatea vocală nu trebuie să deranjeze majoritatea tăcută.

Pentru a putea merge înainte şi a stopa discuţiile sterile despre cât de democratic şi cât de reprezentativ este GIN-ul şi cât de dictator este sau nu Mihail Neamţu (îl ştim cu toţii pe Mihail Neamţu şi avem deplină încredere în caracterul şi devotamentul lui faţă de democraţie, dar şi meritocraţie), vă propun următoarele soluţii:

  1. Elaborarea rapidă a documentelor pentru înfiinţarea ca partid de către un grup eficient (eventual cu consultarea unui alt grup puţin mai extins, dar alcătuit din oameni care răspund rapid la mail-uri şi pot veni în timp util cu propuneri valide). Aceste documente trebuie să fie corespunzătoare pentru a trece de tribunal şi în stare să demareze un început democratic al activităţii partidului. Conducerea partidului trebuie să formeze o echipă coerentă, şi nu o adunătură de orgolii ce va destructura organizaţia prin divergenţe ireconciliabile. Spiritul de echipă este obligatoriu pentru ca o conducere să fie eficientă.
  2. Aprobarea în GIN a documentelor respective şi publicarea lor împreună cu un material explicativ pentru ca, cei care nu vor fi satisfăcuţi de forma finală să fie cel puţin informaţi de ce s-a ales aceasta, pentru a nu se crea suspiciunea că a fost vorba de apărarea intereselor unei găşti (aşa cum îşi permit unii să afirme).
  3. Solicitarea ajutorului organizaţiilor locale pentru încheierea procesului de strângere a semnăturilor şi pentru propuneri la obiect privind conţinutul şi nu modalitatea de aprobare a documentelor ce vor fi duse la tribunal.
  4. Explicarea caracterului temporar al acestor documente, care vor fi adoptate iniţial numai de GIN, şi ulterior vor putea fi amendate şi aprobate în primul Congres al partidului, după regulile stabilite de Statut, şi nu ca în prezent fără nicio regulă.

Sper ca aceste gânduri să fie de folos Noii Republici şi să ducă la aplanarea rapidă a disensiunilor şi la o eficientizare a activităţii organizaţiei.

sursa: http://www.nouarepublica.ro/despre-eficienta-si-spiritul-de-echipa/

Anunțuri

9 gânduri despre „Noua Republica, de la „cetatenie activa”, la „votul universal direct… demers populist si pagubos”

  1. Nu cu parere de rau , ci cu normalitate constat ca si tu ai dreptate si cel care scrie pe 14.05.ac. are dreptate . As putea rezuma ce spune el astfel :”…. propuneri la obiect privind conţinutul şi nu modalitatea de aprobare a documentelor ce vor fi duse la tribunal.” Daca lasi massa sa hotarasca , intr-adevar e haos si nu democratie . Oricum , eu sint de parere ca nu oricine trebuie sa voteze , ci numai cine este activ in societate si merita , nu un cersetor care sta cu mana intinsa la pomeni electorale , dar asta e parerea mea…
    Tu ai dreptate , imi pare mie , cand constati diluarea principiilor ferme liberale si contopirea lor intr-un social suspect . Poate ma insel ? De altfel si pe mine cred ca tot asta m-a indepartat de NR. Lasa , ca nici prea apropiat de miscare n-am fost , dar speram in ceva . Poate gresesc , pentru ca NR nici nu s-a constituit intr-un partid , cu statut si program pe care sa-l poti analiza . Asa ca , mai astept . Poate vor reusi ! 🙂

  2. Daca sint om normal si vreau sa fiu activ si sa votez , spre unde sa ma indrept ? Pentru mine ar fi singura alternativa la tot ce exista pe piata politica , obiectiv vorbind !

  3. Aproape toţi vor o nouă Constituţie, nimeni nu înţelege măcar ce spune constituţia în vigoare. Asta este ca în bancul acela… Nevastă, spălăm copilul ăsta sau facem unul nou?

    • Pe mine m-a pasionat subiectul, fie-i tarana usoara profesoruylui Stelu Serban din facultate. Copilul asta al nostru s-a nascut cu malformatii congenitale. Nu-mi dau INSA seama daca mai pot fi „operate’, SAU AR TREBUI DE-A DREPTUL FACUT ALTUL.

      • Priviţi ce se întâmplă în aceste zile cu cearta despre „cine merge la Consiliul European”. Am întrebat toţi politicienii care au vorbit pe blogurile lor despre asta… care este miza acestui consiliu, ce anume se va întâmpla acolo de se bat domnii Băsescu şi Ponta pe această reprezentare a României. În Consiliul European nu se legiferează nimic, legiferarea este în Consiliul UE… şi atunci de ce? Nimeni nu mi-a răspuns şi bănuiesc că fie habar nu au, fie nu-i interesează. Asta înseamnă că este un joc de orgoliu. Important nu este deci ce face România acolo, ci cine are mai multă putere, preşedintele sau premierului, în relaţia cu Consiliul European. De ce se ajunge la asta?, pentru că politicienii şi-au luat puterea de a interpreta Constituţia, legile, protocoalele… şi aşa mai departe. Nici un moment nu este vorba că textul Constituţional sau normativele sunt confuze, politicienii îşi bat joc pur şi simplu construind chiar ei confuzia cu abilitatea şi labilitatea unor chichiţe avocăţeşti (adică fără putere juridică obligatorie).

        Faptul că se ajunge la o astfel de instabilitate „din cauza” Constituţiei este ceva fals. Constituţia descrie un cu totul alt sistem decât cel practicat azi în România. Acest sistem este în mod voit pervertit astfel încât societatea Românească să funcţioneze anti-democratic, mai precis oligarhic. Puterea astăzi nu aparţine poporului român (teoretic suveran) ci unei clase speciale economico-politică, sau politico-economică, care are la vârf oameni cât să-i poţi număra pe degete.

        În mod fals s-a indus ideea că libertatea presei, libertatea de a înjura în spaţiul public şi votul (mimând pluralismul)… reprezintă garantarea democraţiei. În fapt principiile democraţiei sunt pervertite precum legile din Ferma Animalelor, sunt suprascrise cu interpretări halucinante ale sistemului instituţional.

        Iniţial Noua Republică semnaliza răsturnarea acestui stat de strâmb, acum însă nici vorbă de aşa ceva. Stau la loc de cinste cuvinte de tipul „democratic” fără a explica însă ce înseamnă această funcţionare democratică. Din ceea ce urmează este evident că acest „democratic” ar exact acelaşi înţeles ca şi cel actual.

        Planurile sunt minunate, dar eu înţelesul perfid anti-democratic şi nu poate conduce la o democraţie.

        Să vă dau un exemplu: „Activitatea grupului de conducere executivă a partidului trebuie să fie cenzurată, cred eu, pentru echilibru, de un grup mai mare format din persoane alese individual, dar nu prin vot direct, ci de către Congres, care reprezintă organizaţiile locale, cum se întâmplă de obicei în partide.”

        Sesizaţi prima deficientă a formulării „grupului de conducere executivă”? Cineva nu poate conduce şi să fie executiv în acelaşi timp. Structura aleşilor (sau desemnărilor) dintr-un partid care funcţionează democratic… este întotdeauna una executivă, dar ei nu sunt conducători.

        Într-un partid toţi membri sunt egali, aşa cum toţi membrii societăţii sunt egali. În consecinţă nici un membru de partid nu poate conduce alt membru de partid. Cine conduce partidul? Partidul este condus de majoritatea membrilor săi.

        Veţi spune atunci că nu se poate conduce partidul din vreme ce conduc toţi…

        Este destul de simplu. Organizaţia de bază îi dă un mandat preşedintelui de organizaţie (prin vot 50%+1). Preşedinţii de organizaţii dintr-un judeţ dau un mandat preşedintelui de organizaţie judeţeană (prin vot 50%+1). Preşedinţii de organizaţii judeţeni oferă mandate executive structurii centrale a partidului.

        În momentul în care un membru de partid este sancţionat politic, chiar exclus, de oricine altcineva decât de organizaţia sa de bază, este un semn sigur că partidul este dictatorial, oligarhic.

        De fapt lucrurile stau exact invers decât în realitate, comanda vine de jos în sus şi preşedintele partidului este un simplu executant, nu are voie să ia decizii în afara mandatul dat de partid, semnează numai cu un mandat dat de integralitatea partidului.

        Problema în partide nu este alta decât cea a societăţii, anume că votul pentru cineva este un fel de vot de reprezentare în alb. Oamenii votează în urma unor jocuri de interese (se construiesc poli de putere Blaga-Boc, Tăriceanu-Antonescu, Ponta-Geoană) şi lupta se duce în jurul acestor jocuri de putere. Alegerea însă nu ar trebui să se facă după un nene care îşi adună în jurul lui o mică armată de şefi din teritoriu care pedepsesc pe oricine se împotriveşte oligarhiei (disciplina de partid), ci pe un program în care candidatul pentru preşedinţie doreşte să-l înfăptuiască în perioada dintre congresele ordinare. Reprezentanţii de la Congrese nu vin să voteze cum doresc ei, nu pot fi convinşi în momentul votului, ei trebuie să vină cu un mandat din teritoriu, un mandat exprimat prin vot majoritar (50%+1). Votul ar trebui să reprezinte de fapt angajamentul partidului (a unei majorităţi a partidului) că vor urma programul politic al candidatului pentru preşedinţia partidului, desigur acesta primeşte astfel mandatul de a executa acest program.

        Dacă priviţi, mesajele în aceste momente ale candidaţilor la preşedinţia partidului sunt cel mai mult focusate pe distrugerea adversarului politic al partidului şi „câştigarea alegerilor”… or baza activităţii partidului nu este în exterior ci mai ales în interior.

        Sigur că da, lucrurile referitoare la democraţie se pot dezvolta încât se pot scrie cărţi… nu vreau să abuzez însă. Sper că m-am făcut totuşi înţeles relativ la dezamăgirea mea.

      • @ mishu jamie

        Poporul este format din cetăţeni, partidele sunt formate din aceiaşi cetăţeni care au interese comune născute din doctrina unui partid… este deci normal să fie aşa cum spuneţi.

        Problema este că partidele au un rol social definit, „Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.”, respectiv obligaţia de a face din mecanismele democraţiei un sistem social viabil. Dacă cetăţeanul neimplicat politic nu are obligaţia să cunoască partea filosofică a democraţiei, ci doar să-şi exprime voinţa politică (respectiv ceea ce consideră că e mai bun pentru el), politicianul are obligaţia să cunoască doctrina democratică, evident, să şi o respecte. Membrul de partid nu poate argumenta că nu cunoaşte ce este democraţia pentru că impus constituţional rolul lui este să respecte democraţia. Pe de altă parte, constituţia nu vorbeşte despre o voinţă politică a partidului, ci doar de o voinţă politică a cetăţenilor. Implicit partidele reprezintă însumarea voinţei politice a membrilor lor (aceiaşi voinţă politică definită de programul politic, cel cu care partidul se înscrie la tribunal, a nu se confunda cu programul electoral sau programul de guvernare). Iată democraţia partidului, „conducătorii” nu au o voinţă politică cu care reprezintă partidul, cu atât mai mult nu au o voinţă politică proprie pe care să o impună celorlalţi membrii ai partidului, „voinţa” partidului este egală cu însumarea voinţei politice a membrilor partidului. De aceea partidul trebuie să fie condus politic de toţi membrii lui şi nu de un grup restrâns de persoane.

        Vedeţi doar din această frază constituţională că un partid care nu respectă faptul că poporul este suveran, care nu respectă faptul că „nimeni nu e mai presus de lege”, şi, în sfârşit, care nu respectă modul democratic de construcţie a societăţii… este un partid neconstituţional. În consecinţă, nici un partid românesc nu ar trebui să existe pentru că nici unul dintre ele nu respectă aceste principii.

      • O, cata dreptate aveti! Iar altele pe cale de infiintzare ar trebui sa dea o revizie serioasa Statutului ca sa nu semene cu cele vechi. Doar ca viitorilor sefi de viitor partid le place sa conduca doar ei. Si in aceasta oglinda stramba, iata si societatea stramba.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s