Noua Republica, de la „cetatenie activa”, la „votul universal direct… demers populist si pagubos”

Nu voi scrie nici un rand personal. Voi pune fata in fata, ca in oglinda, doua texte despre Noua Republica. Unul din 17 octombrie 2011, care m-a adus in NR, si unul din 14 mai 2012, care ma face sa ma felicit ca am plecat la timp. Comparati si nu cumparati.

Cetățenia activă

 17 octombrie, 2011

Cetățean activ – aceasta trebuie să fie titulatura de membru al mișcării “Noua Republică”. Cetățenia activă este răspunsul oferit capturării oligarhice a instituțiilor statale. (Costel Stavarache/ Doctrina Populară – Sinteza valorilor și principiilor dreptei).

 

Dincolo de principiile și valorile pe care le asumă și manifestă, în deplin acord cu acestea, Noua Republică trebuie să fie pe de o parte creuzetul dorințelor și intereselor pentru o cât mai mare libertate și pentru un cât mai riguros control al puterii politice, iar pe de altă parte matricea participării responsabile la viața publică. Doar așa cetățenii vor putea să ăși recupereze statul și democrația, întorcând politica cu fața spre ei, spre nevoile și aspirațiile lor legitime.

 

Cetățeanul activ, însă, trebuie să aibă un plan, o strategie, o comunitate și un cadru în care să acționeze coerent și vectorial, spre obiective precise, menite să forjeze și să cristalizeze un mai bine comun și o mai mare libertate individuală, prin retragerea parțială sau totală a statului din zonele în care condiția și drepturile naturale ale omului, respectiv legile naturale ale schimbului economic nu suportă constrângeri și poveri artificiale.

 

A fi activ înseamnă a decide în mod direct asupra poverii sau eliberării de povară.

A fi activ înseamnă a decide direct asupra restrângerii sau extinderii libertății tale.

A fi activ înseamnă a fi responsabil, cu atât mai responsabil cu cât mai liber dorești să fii!

A fi activ înseamnă a participa în mod direct la alegerea și controlul reprezentanților politici, a reacționa prompt la dubla măsură, ca la orice încercare de monopol și de enclavizare a clasei politice.

 

Noua Republică nu trebuie să dea atât carnete de membru, cât dovezi și oportunități de cetățenie activă. Certificatul de cetățean activ ni-l vom lua cu toții printr-o nouă constituție, prin legi noi, mai simple, mai suple și mai deschise spre libertate și responsabilitate individuală, spre libertate economică și spre justiție egală.

 

Pentru o cât mai bună acoperire conceptuală, dar, mai ales, pentru o cât mai adecvată consistență, Noua Republică trebuie să se fondeze ea însăși în fundamentul națiunii. Cum scriam mai înainte, dincolo de principiile și valorile pe care le asuma și manifestă, dar în deplin acord cu acestea, Noua Republică trebuie să propună urgent un nou proiect de constituție, pe care să îl promoveze, în spiritul său, de la firul ierbii, adică prin cea mai grea cale prevăzută – nu degeaba! – în Constituția lui Ion Iliescu: inițiativa cetățenească!

 

Pentru aceasta e nevoie de :

1. o comisie de constituționaliști care să elaboreze și să articuleze noul proiect de constituție
2. grupuri de inițiativă la nivelul fiecărui județ
3. strângerea, cf. actualei constituții, a 500.000 de semnături pentru inițierea procedurii de revizuire a constituției

 

Când va fi încheiată această etapă, Noua Republică va fi creat 500.000 de cetățeni activi și se va fi fondat în însuși fundamentul schimbării pe care o așteaptă și o merită românii. Românii liberi și responsabili!

sursa: http://daciantolea.blogspot.com/2011/10/noua-republica-cetatenia-activa.html

 

Despre eficienţă şi spiritul de echipă

Postat de Ioan Mihai Greceanu

 14/05/2012

Îndrăznesc să mă implic în disputa creată în ultimele zile, cu dorinţa de a contribui la rezolvarea acesteia şi la reluarea drumului pe care ne-am angajat cu toţii în mod voluntar, fără a ne gândi la avantaje personale sau funcţii. Voi încerca să fac o analiză rece a situaţiei, după care să propun soluţii pe care dvs. le veţi considera mai mult sau mai puţin inspirate:

1. Mişcarea Noua Republică a apărut la iniţiativa unor oameni care s-au poziţionat în spatele dlui Mihail Neamţu fără să conteste atunci, în niciun fel, această ierarhie. Ulterior, numărul persoanelor care au aderat s-a mărit, dar regula a fost aceeaşi: cu toţii am aderat la mişcarea iniţiată de Mihail Neamţu, care nu avea nişte reguli precise ci doar aspiraţii şi un crez politic comune.
2. În jurul lui Mihail Neamţu s-a format un grup de sprijin care să preia o parte din sarcinile multiple ale creării unui partid politic, bazat pe mişcarea Noua Republică, aşa cum s-a hotărât în cadrul întrunirilor aderenţilor. Acest grup, GIN-ul şi-a asumat diverse sarcini şi a pornit la înfăptuirea acestora.
3. Mihail Neamţu şi-a asumat cea mai grea sarcină, aceea de a străbate ţara şi a lua legătura cu cât mai mulţi simpatizanţi ai mişcării. A fost neobosit în acest demers şi, ca dovadă, s-au constituit câteva zeci de filiale locale şi au fost strânse peste 23.000 de semnături până în acest moment. Deocamdată, acesta a fost rolul principal al filialelor, alături de propagarea mesajelor politice asumate de Noua Republică şi atragerea de noi membrii.
4. Nimic nu îndreptăţeşte, însă, niciun GIL să revendice funcţii de decizie în cadrul mişcării. Nu avem nicio regulă după care să se facă acest lucru şi nici nu trebuie inventate unele în timpul jocului.
5. A contesta acum modul de organizare a mişcării şi conducerea ei (adică GIN-ul) este distructiv, pentru că această conducere este tot ce are, la acest moment, organizaţia noastră – nu are statut, nu are program, nu are modalităţi de alegere şi instituţii în care să fie aleşi alţi oameni (acestea toate vor exista în cadrul partidului, după înscrierea lui la tribunal).
6. Aderenţa la mişcare şi la puţinele ei reguli a fost benevolă, bazată pe încredere, fără nicio garanţie din partea nimănui că va duce în mod obligatoriu la crearea unui partid aşa cum ni-l dorim. Aceasta depinde numai de capacitatea şi inteligenţa lui Mihail Neamţu şi a celor pe care îi are aproape.
7. Cu toţii ne dorim să „acţionăm în mod democratic”, dar democraţia fără reguli înseamnă anarhie.
8. Nimeni nu deţine monopolul adevărului şi trebuie ascultate toate opiniile pertinente, dar responsabilitatea deciziilor este acum în mâna unui grup condus de Mihail Neamţu şi nu avem nicio modalitate organizaţională – şi nici nu ar fi util, după părerea mea – ca acel grup să împartă sarcina întocmirii actelor partidului cu „toţi” membrii.
9. Eficienţa GIN-ului în elaborarea documentelor de bază ale noului partid a fost, în general, scăzută şi aceasta este, după părerea mea, baza nemulţumirilor care au răbufnit acum. Nu trebuie căutaţi vinovaţi şi nici arătaţi cu degetul, dar trebuie recunoscută această deficienţă organizatorică.
10. Sigur că există motive ale acestei eficienţe scăzute: lipsa oamenilor competenţi în anumite domenii, lipsa timpului de lucru, poate o lipsă de coeziune a grupului, poate prea multe sarcini pe cap de membru, dar şi o coordonare ineficientă, poate, din lipsă de experienţă. În plus, se poate adăuga şi lipsa mijloacelor materiale.
11. Dacă GIN-ul nu a fost destul de eficient până acum şi a stârnit nervozitatea membrilor, nu înseamnă că trebuie schimbat în totalitate sau parţial, ci trebuie cooptaţi şi alţi oameni cu expertiză şi timp suficient pentru a impulsiona redactarea documentelor partidului.
12. Probabil că există şi o înţelegere defectuoasă a atribuţiilor GIN-ului, care nu este un organism de control al unui partid care poate pune la punct organizatii locale şi exclude membrii. Rolul GIN-ului este să întocmească documentele partidului (de preferat prin consultarea membrilor care au ceva de spus în această problemă, dar şi prin explicarea deciziilor controversate în privinţa unor puncte legate de doctrină sau statut). Membrii mişcării vor putea adera, sau nu, la partid după ce acesta va fi înregistrat la tribunal pe baza unor acte. Documentele se vor putea schimba pe parcurs dacă va exista o majoritate care să susţină acest lucru, dar numai după ce se vor stabili regulile după care se va măsura această majoritate.
13. Viitorul partid trebuie să funcţioneze democratic, dar şi eficient. Alegerile directe nu garantează întotdeauna pătrunderea la vârf a celor cu adevărat merituoşi, şi nici eficienţa conducerii. Nu trebuie cedat, din populism, la principiile meritocraţiei şi eficienţei. Contează foarte mult calitatea umană a celor care sunt aduşi în faţă, iar modalitatea de alegere trebuie să evite, pe cât posibil, promovarea unor personaje inadecvate.
14. Partidul viitor va avea nevoie de mult mai mulţi oameni de valoare din diverse domenii dacă va dori să reprezinte o alternativă adevărată la clasa politică actuală. Statutul trebuie să facă posibilă accederea membrilor varoloşi, chiar dacă noi (vechimea în mişcare nu are nicio relevanţă pentru calitatea umană şi organizaţională a unui membru), la conducerea partidului. Aceştia nu vor putea fi cooptaţi decât dacă le oferim o organizaţie în care să îşi poată manifesta competenţa şi creativitatea.
15. Votul universal direct pentru toate funcţiile de conducere în partid şi alegerea aleatorie a juraţilor din totalitatea membrilor de partid (afirmate public) mi se par demersuri populiste şi păguboase.
16. Deşi alegerea conducerii centrale executive (sau a unei părţi a acesteia) pe liste comune, cum fac partide ca PNL şi PDL (pe baza unei moţiuni/program politic) va fi greu agreată de membrii NR, mi se pare o modalitate mai bună (fără a fi infailibilă) dacă avem în vedere meritocraţia şi eficienţa. Alegerea conducerii trebuie să se facă pe baza unui program, individual sau de grup, şi nu doar pe baza activităţii trecute şi/sau a notorietăţii.
17. Activitatea grupului de conducere executivă a partidului trebuie să fie cenzurată, cred eu, pentru echilibru, de un grup mai mare format din persoane alese individual, dar nu prin vot direct, ci de către Congres, care reprezintă organizaţiile locale, cum se întâmplă de obicei în partide. Nu trebuie să reinventăm noi democraţia pentru că riscăm să construim un partid ineficient, în care discuţiile neprincipiale (ca cele de acum) să paraziteze profund activitatea întregii organizaţii.
18. Nu toate opiniile exprimate cu bună credinţă sunt valoroase (calea spre Iad este pavată cu bune intenţii, nu-i aşa?) şi în activitatea noastră nu trebuie să aşteptăm ca fiecare om de bună credinţă să-şi spună părerea. Un grup mic, profesionist, serios şi devotat cauzei comune, şi nu unor interese de grup, poate alcătui reguli la care să adere, ulterior, cei mai mulţi dintre cei care au acelaşi ţel. Democraţie nu înseamnă deloc unanimitate, şi nimeni nu este obligat să stea într-o organizaţie dacă nu este de acord cu ceea ce se întâmplă acolo. Pe de altă parte, minoritatea vocală nu trebuie să deranjeze majoritatea tăcută.

Pentru a putea merge înainte şi a stopa discuţiile sterile despre cât de democratic şi cât de reprezentativ este GIN-ul şi cât de dictator este sau nu Mihail Neamţu (îl ştim cu toţii pe Mihail Neamţu şi avem deplină încredere în caracterul şi devotamentul lui faţă de democraţie, dar şi meritocraţie), vă propun următoarele soluţii:

1. Elaborarea rapidă a documentelor pentru înfiinţarea ca partid de către un grup eficient (eventual cu consultarea unui alt grup puţin mai extins, dar alcătuit din oameni care răspund rapid la mail-uri şi pot veni în timp util cu propuneri valide). Aceste documente trebuie să fie corespunzătoare pentru a trece de tribunal şi în stare să demareze un început democratic al activităţii partidului. Conducerea partidului trebuie să formeze o echipă coerentă, şi nu o adunătură de orgolii ce va destructura organizaţia prin divergenţe ireconciliabile. Spiritul de echipă este obligatoriu pentru ca o conducere să fie eficientă.
2. Aprobarea în GIN a documentelor respective şi publicarea lor împreună cu un material explicativ pentru ca, cei care nu vor fi satisfăcuţi de forma finală să fie cel puţin informaţi de ce s-a ales aceasta, pentru a nu se crea suspiciunea că a fost vorba de apărarea intereselor unei găşti (aşa cum îşi permit unii să afirme).
3. Solicitarea ajutorului organizaţiilor locale pentru încheierea procesului de strângere a semnăturilor şi pentru propuneri la obiect privind conţinutul şi nu modalitatea de aprobare a documentelor ce vor fi duse la tribunal.
4. Explicarea caracterului temporar al acestor documente, care vor fi adoptate iniţial numai de GIN, şi ulterior vor putea fi amendate şi aprobate în primul Congres al partidului, după regulile stabilite de Statut, şi nu ca în prezent fără nicio regulă.

Sper ca aceste gânduri să fie de folos Noii Republici şi să ducă la aplanarea rapidă a disensiunilor şi la o eficientizare a activităţii organizaţiei.

sursa: http://www.nouarepublica.ro/despre-eficienta-si-spiritul-de-echipa/

Publicitate