„Kinder, Küche, Kirche”, sau „la cratiţă, fă!”, mentalitate de popă de ţară încremenit in medieval

In valtoarea evenimentelor de la Conferinta Regionala NR de la Eselnita (5 mai), a trecut aproape neobservat un articol scris de Mihail Neamtu pe situl NR ( http://www.nouarepublica.ro/forta-si-declinul-familiei-ieri-astazi-maine/ ).

Pledoaria neconvingatoare pentru familie, de preferinta cu multi copii, prin amestecul fortat de teologie si sociologie, se incheie apoteotic, cu fraza: „În decursul a trei generaţii, bunica de la ţară cu zece nepoţi (femeia care se trezea dimineaţa la cinci, îşi rostea cu evlavie rugăciunile şi muncea pentru toată gospodăria) a fost rapid înlocuită de femeia stearpă, interesată de ultima oferta pentru o vacanţă în Caraibe sau Hawaii.”

Deci domnul Neamtu dispretuieste in gura mare trei generatii de femei, care au trecut de la „bunica” (implicit mama cu copii), „rugaciunile de dimineata” (biserica) si „munca pentru toata gospodaria” (bucataria), la „femeia stearpa” (care alege, sau este fortata de conditiile econiomice?, sa nu mai faca o liota de copii) si este „interesata de ultima oferta de vacanta” (adica cel mai probabil lucreaza, aduce bani in familie si atunci poate visa si la o vacanta mai mult sau mai putin exotica).

 Deci dl. Neamtu are evident nostalgia triadei copii, bucatarie, biserica: Kinder, Küche, Kirche, aparuta in Germania anilor 1800 si reluata cu fraza „“world is her husband, her family, her children, and her home” (lumea ei [a femeii] este sotul, familia, copiii si casa) de insusi Adolf Hitler. Care a si instituit o medalie (Deutsches Reich Mother’s Cross of Honour) – „Crucea de onoare a mamelor”), pentru femeile cu mai mult de 4 copii. (http://en.wikipedia.org/wiki/Kinder,_K%C3%BCche,_Kirche)

Image

Suntem in secolul XXI, Germania insasi este condusa de DOAMNA Angela Merkel, un cancelar care a dominat viata politica europeana in vremuri grele de criza. E cea mai buna dovada ca mentalitatile medievale au apus pana si in Deutscheland.

Ce cauta insa aceasta pledoarie de intoarcere in timp in Romania, propavaduita de un domn de 34 de ani, care nici puterea exemplului personal n-o poate avea?

Am trecut de multe ori cu vederea (mea culpa!) peste pozitii anti-avort expuse transant de domnul Neamtu,, asumate in numele intregii NR,  socotind ca un absolvent de teologie este clar marcat de studiile sale si vede pacate mortale peste tot. Din pacate, pacatul trufiei, care evident il apasa , nu-i mai pare atat de capital.

Dogmatismul ortodox, conform caruia femeile n-au voie sa intre in altar si reprezinta doar jumatate de cruce (cum ii spunea bunicii un preot, nascut inainte de 1900), iese prin toti porii in scrierea citata a domnului Neamtu. Nu-mi pasa daca are in spate drame personale care sa-l fi impins la a vitupera impotriva „femeilor sterpe”, sau cine stie ce traume din familie, cercul de prieteni ori societate. Fiecare isi poarta neimplinirile cum poate. Dar nu are voie sa le reverse asupra unei intregi societati, nu poate cataloga generatii intregi de femei drept „pleziriste”, in goana doar dupa vacante exotice. Nu poate arunca framantarile si dramele societati moderne, dispretuitor, doar asupra femeilor, reactionand ca un popa de tara de la inceputul secolului trecut.

Care mai este, atunci, deosebirea dintre distinsul doctor in teologie si mitocanul cu burdihan umflat de bere care striga dupa o doamna „la cratita, fa!”?

PS: E posibil sa am si eu fixatii de „corporate bitch” acumulate in aproape 30 de ani de munca in medii competitiv-masculin-nemiloase.  Am insa un copil de 24 de ani. Si-mi fac vacantele „exotice” pe banii mei. Deci fraza incriminata nu ma tinteste in nici un fel. Dar m-am sufocat citind-o.

 

 

 

 

 

Anunțuri

33 de gânduri despre „„Kinder, Küche, Kirche”, sau „la cratiţă, fă!”, mentalitate de popă de ţară încremenit in medieval

  1. Draga Mishule,
    Stiu ca inseamna Kinder-Kuche, m-am dedicat lor si am savurat vacantele corporatiste. A propos, cea din Caraibe am castigat-o intr-ul concurs profesional si am savurat-o din inima!
    Chestia cu femeile sterpe ma zgarie tare. Au vrut ele sa devina asa? Ce vina au? E un pacat?
    Nu as indrazni sa ma bag nici macar in viata copiilor mei, necum sa decid sau sa-mi dau cu parerea despre felul in care intelege cineva sa traiasca. Este viata lor, nu a mea !

  2. Salut, Mishu 🙂
    Nu inteleg de ce barbatii sunt atat de vocali in privinta asta. E o pseudo problema si, in momentul asta, nu cred ca are mult de a face cu vreun declin demografic. Problema adevarata e ca nu are sens sa ai copii – de ce sa traiasca aici si sa plateasca inconstientele politicienilor in exercitiu?
    Se vede ca tineretea nu-i cine stie ce virtute si nici caru’ de diplome adevarate nu te feresc de momente de idiotie. Spunea dl. Paleologu ca nimeni nu poate fi destept 24 de ore pe zi. Prost insa poate fi non-stop.

  3. Si pentru ca stiu ca nu esti persoana care sa fie avida numai de comentarii pro,vreau sa-ti spun sincer ca sint impotriva avortului(dar nu a interziceri lui prin legislatie)eu fiind tatal a doi copii majori,conceputi si nascuti in perioada comunismului,dar care acum mi-as fi dorit atat eu cat si sotia mea sa avem mai multi copii nenascuti in acea perioada.Cat despre cratita pot sa-ti spun ca sint un bucatar desavarsit iar nevasta-mea ma lauda mereu cand gatesc(si nu o fac de putine ori).

  4. Stimate Doamne,
    Va rugam sa ne iertati pentru ca mai exista printre noi asemenea exemplare retrograde, cu mentalitati invechite si neadaptate la realitatile de azi.
    Va multumim si va iubim. 🙂

  5. Buna, draga mea. Sper ca esti bine. Dar eu nu am ramas cu impresia asta. L-am auzit pe MN zicand ca ar fi ceva bun ca doamnele sa se implice in politica; cum ca ele ar aduce un aer nou. Asta referitor la ideea de cratita. Si da, am citit articolul de pe Contributors

  6. Bun postul, insa abordeaza partizan (adica numai dintr-o perspectiva) subiectul.
    Daca stam sa ne gandim un pic, avem o criza de moralitate, care nici macar nu e constientizata / recunoscuta. Nu numai in Romania, ci in toata lumea civilizata.
    Cu destul de mult timp in urma (anii ’70, sec. XX), un alt neamt, Konrad Lorenz, fost simpatizant nazist, a scris o carte care merita atentia noastra (dupa mine): Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate.
    Disolutia familiei traditionale are repercursiuni care nici macar nu sunt cuantificate. Political corectness -ul a inlocuit bunul simt. Progresul, nu?

    • Dumitre, e vorba de proprietatea folosirii termenilor. Autorul a folosit „stearpa”, vrand sa fie rau cu toate femeile din lume, dar s-a referit fix la cele care n-au nici o vina ca nu pot deveni mame. Si care, btw, cheltuiesc sume enorme si trec prin tratamente oribile pentru a avea un copil, fara sa le obilige nimeni si fara sa le garanteze reusita. Am o prietena, d-asta, „stearpa”, A facut primul tratament, a luat 20 de kilograme in greutate, dar fara alt rezultat decat pe cantar. S-a caznit ca un drac si a slabit la loc pentru a putea relua tratamentele si tot asa de 3 ori. Pana a renuntzat si a luat calea adoptiei. Ei si sotului ei le lipsea la salariu 100 de lei pentru a intra in barem.
      Familia traditionala? Da, o mare problema, dar nu te poti spala pe maini aruncand vina in spinarea femeilor cum a facut autorul.

      • Misu ..cred ca in acel stearpa vad alta sterpitudine decat cea fizica. Si am pe cineva foarte apropiat care a avut probleme si nu m-am simtit cu musca pe caciula. Mai degraba m-am gandit la criza din societate. Uite cum vad eu, dupa mintea mea creata :)) Consider ca stalpul societatii este o familie sanatoasa. Ori eu, in ultima vreme nu am mai vazut ca lumea ar pune accent pe familie. Nu mai gasesti unitate, respect, caldura unui camin. Si vezi ca in articol MN vb si despre domni. Consider ca un individ sanatos, stabil, demn si puternic se formeaza in sanul unei familii unite, cu ceva principii. Or eu nu le mai vad astazi. Nu mai vad stabilitatea necesara unui copil pentru a se forma. Exista o tendinta clara spre destramare si negare a unor valori. Si sa nu imi zici si mie ca am mentalitate de „prioteasa” :)) cred ca stii ca nu e asa 😉

      • Atunci, daca justificarea ta (pe care Fondatorul oricujm n-o merita) ar sta in picioare, nu trebuia aruncata doar la femei. Si barbatii pot fi sterpi la suflet. 😛

      • Nu a negat nimeni…nici macar MN. Incearca sa vezi ambele fete ale problemei. Vorbea despre o criza. Mai bine cautam cumva solutii. Si iti spun – din experienta proprie de copil ca nu este usor sa asisti la dezbinari, la indiferenta, sa nu simti caldura caminului.

      • Si de ce fraza „analizata” contine doar referiri (josnice) la femei? Pentru ca pozitia Fondatorului este echilibrata? Hai, nu mai apara ce nu e de aparat.

      • Citat din faimosul articol: ” Cât despre polul masculin, există astăzi „bunici” care, spre 75 de ani, contabilizează deja trei-patru divorţuri şi prelungesc „economia libidinală” a adolescenţei. Relaţionarea cu nepoţii e, în aceste împrejurări, stranie şi rece. Responsabilitatea şi respectul dispar. Egoismul triumfă. Pe scurt, într-o familie dezbinată, fragmentată sau dezechilibrată, nevoia copiilor de modele va rămâne neîmplinită.”

      • Sarim si peste faza cu apararea Fondatorului?! Nu apar Fondatorul, ci ideile si conceptul. Ca este promovat de Fondator…e alta mancare de peste. Eu sunt aici pentru niste valori 🙂

  7. Iubite doamne și domnișoare,

    Vin și-mi cer scuze în numele bărbațior căror le place să stea la cratiță. Frustrarea lui Alemanicus poate că provine din faptul că o ”stearpă” nu s-a învrednicit să-i dăruiască un urmaș pentru a putea fi un credibil conservator și vajnic apărător al valorilor familiei. Până-și rezolvă el paternitatea nu va ascund ca și pe mine mă frământau acum vreo doi ani următoarele: ”V-aţi gândit vreodată că femeilor din zilele noastre, datorită unor uriaşe manipulări (feminist – socialiste) a ajuns să li se pară normal să-şi renege principalul rol, cel matern, iar copiii să ne fie crescuţi instituţional (creşă, grădiniţă, şcoală), statul substituindu-se familiei ? Astfel membri unei familii ajung să fie mai curând nişte vecini de apartament, căutând în exterior ceea ce au pierdut în interior.
    Nu vi se pare absurd să rupem femeile de cea mai importanta menire a lor, să le trimitem să „muncească”, umflând diverse aparte birocratice, cu o utilitate discutabilă, în vreme ce de educaţia copiilor lor se ocupă alţi birocraţi?
    Nu cumva ar fi mai bine ca de aceiaşi bani să plătim profesia de mamă? Noi am avea de câştigat. Copiii ar avea de câştigat. Doar statul ar pierde. Ar pierde o parte din puterea de a ne controla vieţile.”

    • Unele dintre noi au ales un „rol” care li se potriveste mai bine. Altele nu au curajul sa recunoasca faptul ca maternitatea nu e pentru ele, de teama ca vor fi considerate „nebune” sau macar „ciudate” si ca vor ramane singure o viata intreaga.
      Nu m-a trimis nimeni la munca in vreun aparat birocratic, sunt pe cont propriu, incerc sa nu depind de nimeni, nici macar de omul pe care il iubesc de 20 de ani.
      Si eu cred ca,,,,,,, „KKK” ar trebui sa fie o optiune personala 🙂

    • Nu cumva, Cosmin, ar fi cel mai bine sa nu ne apucam sa legiferam noi barbatii pozitia si rolul femeii?
      Question: daca femeile s-ar apuca sa ne spuna noua cam cum ar fi mai fain sa fim noi – eventual in numele traditiei sau al unei religii, de ce nu?- si pe deasupra sa se gandeasca serios sa legifereze variantele noastre de optiune personala incercand sa ne dicteze ce sa facem cu spermatozoizii, parul, hainele si apucaturile noastre de bautori de bere, oare cum am reactiona?!
      Eu cred ca femeile sunt mai inteligente si isi controleaza mai bine emotiile, reactionand totusi cu decenta la, deseori, indecenta noastra invaziva.

      Daca o femeie simte ca vrea sa fie casnica, in regula. Daca simte ca vrea sa fie sef de corporatie, excelent.
      Nu este, pur si simplu, treaba mea.

  8. cred ca e greu sa te desparti de misoginismul care vine la pachet cu studiile teologice, mai ales in RO, ar trebui sa contesti o tagma intreaga :); personal, contemplu de cativa ani variantele anglicane, neoprotestante care sunt mai echilibrate. Pe de alta parte m-am simtit la fel de aspru crirtica si atunci cand n-am muncit, alegand cratita si atunci cand am ales viata profesionala si am renuntat complet la cratita si la camin. Ca sa zic asa, scor egal. Nicicum am dat-o n-a fost bine :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s