Parfumuri si damfuri politice

 

 

Motto: “Ai bani, mirosi a parfum, n-ai bani, mirosi a prost”

 

Asa zicea bunica mea, cand vedea pe cate unul, pe care-l stia, neam de neamul lui, calic, dar ajuns peste noapte, printr-o invarteala, mai cu spaga, mai cu partidul, “domn”.  Domn, nu tovaras!

Pe vremea aia, “domn” insemna sa fi ajuns din carutza lui tac’su in Dacie. Sau din casa parinteasca de paianta, cu privata in fundul curtzii, in apartament la bloc.

“Domnii” nostri de astazi, doar in Parlament vreo 470 la numar, fara sa mai pomenim de baronimea din judete, Guvern, primarii si alte agentii, s-au “parfumat” mai mult decat ar fi visat bunica-mea.

Dar toate gipanele, viloaieie, conturile si restul posesiunilor, aflate la vedere sau dosite pe numele unor rubedenii, nu reusesc sa acopere damful de neam-prostie. Geaba toarna in cap sticle de odicolon. Geaba se pomadeaza, se intzolesc de la Milano si Paris. Izul puturos se tine dupa ei ca o umbra. E suficient sa deschida gura si s-a dus naibii boarea de parfum scump. Damful iese si se insinueaza in microfoane, dupa care releele il aduc in casele noastre. Serios, n-aveti impresia ca deschizand televizorul pe un program de stiri incepe sa miroasa urat in casa?

Damf de impostor cu doctorat copiat-plagiat din gros.

Putoare de studii, master si diplome cumparate pe net.

Iz de smenar cu bunurile statului, ajunse gratis in posesia celui mai iute de mana si mai tare-n pile politice.

Miros gretzos de shpagi adunate cu doua maini, de prin vami, de pe la fisc, de unde n-ai gandi si n-ai socoti.

Duhoare de sinecura, altoita cu niste prezente in AGA, ori in Consilii de Administratie, bine platite-rasplatite fidelilor.

Mucezeala de bani negri pentru sine si pentru partid, sa mai cumpere o tura pe fraierii aia de votanti.

Miasma de privatizari dubioase, de capuse obeze pe spinarea unui caine costeliv.

Abureala fetida de promisiuni fara numar si fara acoperire.

Oricat s-ar parfuma spagarul-hotul-plagiatorul-impostorul, tot a neam-prost miroase pana la urma. Damful lor ne-a poluat toata viata politica. Se insinueaza ingrozitor in viata noastra personala. Iti vine sa umbli cu batista la nas, ca pe centura Bucurestiului, cand treci vara pe langa groapa de la Glina.

Jegosilor, nu puteti acoperi la infinit mizeria cu parfum! Trebuie o curatenie generala in clasa politica, spalat, frecat cu tix si dat cu cloramina, dezinfectat mai drastic decat o sala de operatie. Banii lor negri, sug de vlaga banul tau castigat cinstit. Ca mai vin cu un bir, o taxa, un timbru.

Le-as sugera politicienilor nostri sa foloseasca niste sapun, dar mi-e teama ca nu va face fatza bloguletzul la cate oferte de funie va primi.

 

PS: M-a amuzat amar saptamana trecuta tapajul care s-a facut pe marginea unei liste cu articole de protocol, cumparate de Regia Autonoma a Protocolului de Stat, pe vremea guvernului MRU. Au spumegat ecranele, numarand parfumuri si deodorante. Pai, mah, putorilor, cum altfel sa combata menajerele si femeile de serviciu din casele de protocol duhoarea pe care ati lasat-o voi in trecere pe acolo? Daca murea otravit de miasmele voastre vreun oaspete strain, ajungeam dracului la “casus belli”, pentru ca voi refuzati sa va spalati multele pacate?

 

Dragul de google imi arata ca americanii au si ei DAMF-ul lor:

  • Short for „Dumb Ass Mother Fucker”
  • An alternative version of the word BAMF (Bad Ass Mother Fucker)
  • Drunk ass mother fucker.

Doar ca la ei parca nu pute asa rau la Capitoliu.

Politeía

Redactat de @Cetatean

Cine se arunca de pe terenul solid al votantului in apa politicii active nu are cum sa nu se ude. Problema e sa nu ii intre la apa convingerile si principiile pe care le afirma.

Dupa experienta nefericita cu Noua Republica si Mihail Neamtu si mai ales dupa aparitia Partidului Forta Civica, e vremea sa tragem linie si sa facem un bilant, pentru a putea porni pe o ruta alternativa, intrucat prima s-a dovedit infundata.

In a 7-a postare de pe acest blog dedicata Noii Republici (au fost 8 in total), am scris :

« Am sprijinit miscarea Noua Republica inca de la inceput (in fapt, am fost cel care a corectat juvenilul, dar autenticul Manual de lupta inainte de a fi publicat pe Politeia in 26 septembrie 2011, atat in varianta originala, cat si cu amendamentele noastre), am facut in mod public doua propuneri de pozitionare…

Vezi articol original 1.790 de cuvinte mai mult

Vrei o ţară ca afară? Fă-ţi-o!

Toata lumea din tara asta vrea schimbare. Sigur, unii „hais”, iar altii „cea”, dar schimbare sa fie. De ani de zile, sondajele spun, majoritar, ca Romania merge intr-o directie gresita. Si, intrebi: cine e de vina? Raspunsul vine aproape natural: clasa politica!

Clasa politica, hmmmm, clasa politica, ce mai sintagma!  Depozitara dispretului national, inamicul cu 1000 de fetze al „poporului”. Vinovatia colectiva, dar a nimanui. Culmea, pana si membrii clasei politice au ajuns sa se refere la ei insisi astfel. De parca in ultimii 22 de ani ei ar fi fost pe Luna, nu prin ministere, nu pe coridoarele si in fotoliile Parlamentului.

S-o pedepsim, s-o inlocuim, s-o dam jos, s-o trimitem la puscarie, la pensie, la casare, la programul rabla si, probabil, 1000 de alte metode de a arunca in infern „inamicul” colectiv.

Pai, draga alegatorule, cine a pus stampila pe toti acestia? Cine raspunde entuziast la sondaje? Sau, mai bine, sa ridice mana aceia care n-au votat, n-au semnat o petitie, n-au miscat un deget, privind fatalist spectacolul grotesc din politica si rugandu-se in tacere sa nu-i afecteze prea rau ultima gogomanie guvernamentala.

Unde sunteti? In ce cotloane va ascundeti? Pe cine asteptati sa va faca „o tara ca afara”? Platiti luna de luna si an de an taxe si impozite fara sa va treaca prin minte sa intrebati clasa politica ce face cu ele, nu-i asa? Prin contractul social am delegat cu totii aceste responsabilitati clasei politice, nu? Progresele, cate sunt si au fost, sunt lente, exorbitant de scumpe, in unele locuri pare ca nimic nu s-a schimbat in 22 de ani. Din pacate nici in mentalitatea noastra! „Statul” nu este un zeu atotputernic, caruia trebuie sa-i duci ofrande in fiecare zi de 25 a lunii. „Statul” poate fi tras de maneca, „statul” trebuie tras la raspundere prin fiecare slujbas al sau!

Si, ma intreb, cu cine vom inlocui „clasa politica”? Cu aceia care stau in casa? Cu aceia care doar se lamenteaza? Cu aceia care dau declaratii sforaitoare, sau scriu manifeste dulcege, un fel de maculatura literar-artistica, dar lipsite de orice viziune si solutie concreta?

Mai stai tu pe ganduri, pe margine, pe net! Vechii politruci, imbogatiti pe spinarea bugetului de stat, se vor oferi voluntar sa se inlocuiasca pe ei cu ei. Li se vor alatura cativa oportunisti, buni de gura, dar goi de continuat, „habarnisti”, care au nevoie de trei manuale tehnice ca sa deschida o cutie de conserve si citesc un bilant contabil de parca ar fi scris in Braille. Si, iata, „noua clasa politica” e gata!

Pe cine astepti, alegatorule, sa-ti faca o „tara ca afara”? Sper ca nu pe ei! Vrei tara aia civilizata, curata, in care coruptia sa fie o trista amintire? Atunci pune mana si fa-ti o tara ca afara! Implica-te! Treci de la „vreau” la „a face”!