Senatul se considera deasupra Legii si Constitutiei. Asta mai e stat de drept?

Politeía

Redactat de @Cetatean

Comunitatea Politeia, care nu a facut niciodata rabat de la apararea statului de drept, a suprematiei Constitutiei si legilor, a angajamentelor europene si euro-atlantice,

luand act de votul talharesc din Senatul Romaniei, care a decis cu un scor de 32 la 23 (10 abtineri) ca, desi exista o decizie a ICCJ de constatare a incompatibilitatii senatorului Mircea Diaconu, acesta trebuie mentinut in Parlamentul Romaniei chiar cu pretul incalcarii articolului 16 al.1-2) din Constitutie :

(1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări;
(2)Nimeni nu este mai presus de lege;

Vezi articol original 512 cuvinte mai mult

Anunțuri

Prizonierii „sindromului Helsinki”

Voi n-aveti senzatia ca aceasta clasa politica ne-a luat prizonieri? Ca „baietii destepti” din curtea partidelor fac tot ce-i taie capul sa le fie lor bine, sa-si regaseasca locurile caldute din Parlament si alte sinecuri, fara sa le pese de asteptarile si dorintele electoratului?

N-am vazut ca fostii parlamentari se caiesc in vre-un fel pentru faptul ca n-au aplicat rezultatele referendumului din 2009. Au tacut chitic si acum vor fi chiar mai multi, peste 500! Ciolanul se ingreoasa in loc sa se subtieze. Si o sa-l alimentezi, tu, fraiere, care mergi la munca si platesti taxe! Cam 70% din actualii parlamentari au rostuit de inca o candidatura de la partid. Unii chiar sfidand bunul simt, justitia, comdamnarile, turnatoriile dovedite si incompatibilitatile. S-au strecurat si printre comisiile de etica, peste masa, pe sub masa, cum au putut.

Citesc de vreo doua zile grave acuzatii de blat intre „adversarii ireductibili”. Sefimea partidelor si-a asigurat colegii cu adversari de opereta. Sa fie coincidente? Sa fim noi atat de carcotasi? Sa fi plecat cu sorcova si Bleen si Theophyle si alti bloggeri? Si o gramada de ziaristi care documenteaza colegiu cu colegiu marimea unui blat national la care noi asistam neputinciosi?

Si ce am avea de facut? Cam ce am putea sa facem? Cel mai simplu ar fi  sa nu mergem la vot, nu? Normal ca in situatia actuala nu poti sta acasa. Dar cum sa faci sa nu legitimezi cu votul tau un blat mai ordinar decat in Liga lui Mitica?

Iata o dilema cu care multi dintre noi se vor confrunta pe 9 decembrie. Sintagma „ce mi-e dracu’, ce mi-e tac’su”  iti vine automat in minte.

Cu partidele vechi ne-am lamurit. Dorul de curatenie interna ii tine cam cat sta cioara-n par. Si, daca te gandesti, cum ar putea ei sa renunte la sponsorii campaniei?

Partidele noi, plecate vitejeste cu dorinta declarata de a schimba din temelii clasa politica, au prasit si ele personaje „exotice”, veleitari mai mari sau mai marunti, sau „pragmatici”, care si-au cumparat „CASH” candidatura, contribuind generos si la campania conducerii partidului.

Pierite sunt in aceasta conjunctura frumoasele discursuri despre competenta, integritate si, mai ales, dorinta de a fi in slujba comunitatii.

Vom reusi, cu aceste vechi-noi exemplare sa obtinem oare reformarea statului? Mi-e teama ca nu. Alti 4 ani de revolta mocnita, de platit cu scarba taxe unui stat care administreaza prost banul public, atat cat mai ramane dupa ce „baietii destepti” isi indestuleaza buzunarele, neamurile si visteriile de partid. Prizonieri.

Ici-colo, pe cate un blog, pe FB, mai vezi un licar de sperantza. Mai vezi cate un om sau un grup care nu pare a se fi resemnat. Dar nu-i de-ajuns. Restul lumii pare lovita de „sindromul Helsinki”.

Interviu neconvenţional: Gabriel Biriş

Gabriel Biris are 43 de ani si este avocat specializat in fiscalitate. Inainte de a fi facut „dreptul”, a absolvit facultatea de electronica din Politehnica bucuresteana. Un avocat care se pricepe la cifre si care a scris impreuna cu echipa Aliantei DA, proiectul cotei unice de 16%. Insa n-a intrat in politica. Pana anul acesta. Este vice-presedinte al Partidului Forta Civica.

Gabriel Biris

– Ești avocat, ai faimă. Ai firma ta, ai scris o carte. Ai intrat în politică. Ţi s-a urât cu binele?

– Degeaba îmi e mie bine, dacă celor mai mulţi din jur le este rău. Nu mă înțelege greșit, nu mă simt vinovat pentru succesul meu, pentru că fac ceea ce îmi place și încerc să fiu cel mai bun în ceea ce fac. Vreau, însă, să mă pot uita în ochii copiilor mei peste douăzeci de ani și să nu îmi fie rușine că nu am făcut nimic pentru țara mea. Nu vreau să plec din ţara mea şi vreau ca şi copiii mei să îmi stea prin preajmă.

 

– Americanii spun că de două chestii nu poți scăpa: de moarte și de taxe. Chiar îţi place fiscalitatea?!

– Da, da şi iar da! Odată ce ajungi să cunoști domeniul îți dai seama că aici sunt mecanismele subtile și discrete care orientează și fac posibile toate politicile publice. Că în detaliile fiscale zace demonul subdezvoltării și evaziunii, al polarizării sociale și corupției, dar şi că în astfel de detalii se găsesc soluţii pentru a deveni eficienţi şi competitivi.

– E mai ușor în instanță sau în politică?

– Ce e mai ușor, un kilogram de pene sau unul de fier? Nimic nu e ușor dacă iei lucrurile în serios și dacă realizezi că ești responsabil nu doar pentru tine, ci și pentru alții, pentru oameni pe care nu i-ai văzut niciodată, dar a căror viață, însă, poate fi influențată de deciziile tale.

– Ce te enervează la societatea românească din ziua de azi?

– Dezbinarea și faptul că în loc să căutăm soluții, căutăm în permanență vinovați. Mă mai deranjează modul adesea superficial în care abordăm teme majore, faptul că suntem animați de interese meschine și avem o viziune îngustă care de cele mai multe ori reprezintă doar un punct de vedere. Mă enervează foarte tare şi moartea caprei vecinului.

– O sa înșir niște nume, caracterizează-le în 2-3 cuvinte:

– Ion Iliescu. Principalul vinovat pentru problemele de mai sus.

Teodor Mărieș. Un idealist pragmatic.

MRU. Un rațional pragmatic, pe care-l prețuiesc.

Victor Ponta. Copy Paste.

Traian Băsescu. Președintele jucător.

Ludovic Orban. Un chitarist simpatic.

Monica Macovei. După „samurai-ul fragil” al lui Andrei Pleșu, ce mai poate fi spus?

– Ce ți-ai propus să schimbi când ai intrat în politică? Ce te-a împins în politică?

– La primul meu contact cu un politician de rang înalt am spus: „Domnule, sunt liberal la minte şi la suflet şi m-am săturat să înjur incompetenţa cu care se scriu legile în ţara mea. Ştiu taxe, dacă aveţi nevoie de ajutorul meu, contaţi pe el.” Asta se întâmpla în 2004. Atunci, în loc să intru în politică, am preferat să ajut ca tehnocrat. Nu merge aşa, însă. Dacă nu eşti implicat, se schimbă prea puţin sau deloc. Este nevoie şi de profesionişti în politică, nu numai de politicieni profesionişti. Trebuie să facem bani şi pentru ţară, nu numai pentru noi.

– Bani? De unde? E criză…

– Ni se tot spune că e criză, că trebuiau tăiate salariile și pensiile. Că trebuiau mărite taxele și impozitele. Că altfel nu se putea și nu se poate! Ştiu că nu este aşa. Că se poate și altfel. Nu mai trebuie, însă, să așteptăm nici o minune, nici să ne cadă banii din cer. Avem banii aici, în România! Sunt sub nasul nostru.

– Ai dezgropat ulcica cu galbeni după care tot sapă Guvernul? Unde  sunt banii ăştia?

– Doar în 2011 bugetul a fost lipsit de peste 55 de miliarde de lei. Cum? 25 de miliarde prin evaziune și fraudă din TVA și încă 30 de miliarde prin evaziune din munca la negru. (poate-l găsim pe negru’ ăsta și-i luăm banii…) 55 de miliarde. Știți cât înseamnă asta? 12 miliarde de euro! Cu banii ăștia puteam plăti în plus fiecărui dascăl, medic sau funcționar public 5.000 de lei lunar! Ați auzit bine, în plus! Cu banii ăștia puteam mări toate pensiile cu 1000 de lei. Una mie lei! Cu banii ăștia puteam construi 1200 de km de autostradă. În fiecare an! Sau puteam construi 200 de km de linie de metrou. Anual.

Veți spune bine, bine, așa o fi, dar cum putem să luăm banii ăștia? Cum putem să-i convingem pe cei care nu plătesc, să plătească, și împiedica pe cei care fură să o mai facă?

Simplu. Impozităm mai puțin munca. Acum angajatul și angajatorul plătesc împreună 44%. Introducem Cota Unică de Asigurări Sociale de 30%, astfel încât angajatul să plătească doar 10% și angajatorul 20%. Mai mult, deducerea personală va fi scoasă din baza de calcul a contribuţiilor. Acest lucru reduce şi sarcina fiscală pentru cei cu mai mulţi copii, aşadar, dacă ai copii, vei plăti mai puţin în funcţie de numărul lor. Vom stabili și un plafon maxim, astfel încât să încurajăm declararea salariilor mari și foarte mari. Aceasta este o primă soluție care va funcționa, pentru că a mai funcționat. Impozitele mai mici sunt mai suportabile, așa că vor fi plătite într-o mai mare măsură de către mai mulți oameni și așa vom avea mai mulți bani la buget. Vom veni şi cu măsuri eficiente de combatere a evaziunii.

În ceea ce privește furtul de TVA, imaginați-vă un canal prin care curge apa. Ei, așa „curge” și TVA-ul de la un comerciant la altul. Acum, imaginați-vă că inversăm sensul. Că TVA-ul va fi plătit doar la capăt. La cumpărătorul final. Că pe canal nu va mai curge nimic. Nemaifiind nimic, nu va mai putea fi nimic de furat pe parcurs. Soluția aceasta se numește taxare inversă și poate reduce cea mai mare parte din frauda de TVA. Pentru restul vor fi alte măsuri.

– Să revenim. Totuși, ce te-a împins în politică?

– Am intrat în politică pentru că am mai înțeles un lucru simplu: nu avem dreptul să ne plângem mereu de politicieni, să ne plângem de corupția care a devenit omniprezentă și sufocantă pentru noi toți, să ne plângem de populismul guvernanților, dar, în același timp, să nu ne implicăm în politică.

Cu cât vom fi mai mulți cei care vom înțelege acest lucru, cu atât ne va fi mai bine, mai repede. Avem cu toții nevoie ca în politică să fie cât mai mulți profesioniști integri, fără de care vom continua să orbecăim prin istorie fără să ne găsim locul.

– Ce ți-a adus politica până acum? (câți bani ți-a mâncat?)

– Mi-a adus mulți, foarte mulți prieteni. Oameni din medii și cu pregătiri diverse, pe care altfel nu i-aș fi întâlnit. Nu bani mi-a mâncat politica, ci timp. Nu că banii nu ar fi importanți, dar sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra. Timpul consumat în proiecte politice este timpul pe care nu-l mai petrec cu familia.  Asta am pierdut. Timpul în care să-mi văd fetița și băiatul jucându-se.

– Ce vrei să realizezi cu Forța Civică?

– Avem nevoie de muncă eficientă, de investiții care să asigure locuri de muncă bine plătite, de infrastructură pentru a ne deplasa rapid și în siguranță, de economii care să ne ferească de problemele zilei de mâine. Nu vom putea fi prosperi prin împrumuturi, să ne fie clar!

Avem nevoie de un sistem de educație eficient, iar asta, să fim înțeleși, nu vom putea avea fără dascăli bine plătiți și respectați.

Avem nevoie de un sistem de sănătate eficient, iar pentru asta trebuie ca medicii noștri să nu mai fie obligați să își caute de lucru pe alte meleaguri.

Avem nevoie de un stat democratic puternic, eficient, care să asigure respectarea legii de către toți, să vegheze la libertățile cetățenești, dar și să asigure cadrul pentru o economie de piață liberă, fără distorsiuni. Iar pentru asta trebuie, practic, rescrisă Constituția. Încă înainte de a fi intrat în Forţa Civică, am înfiinţat împreună cu un grup de prieteni o ONG, al cărei proiect principal, Magna Charta Dignitas, care se referă exact la Constituţie, va fi lansat în curând. Legea Fundamentală este dincolo de politica de partid şi nu va putea fi făcută fără sprijin şi colaborare între toate formaţiunile si politicienii cu vederi progresiste. Ca să schimbi Constituţia, ai nevoie de 66% din voturi în Parlament. Nu vom obosi în a încerca să convingem atât cetăţenii, cât şi politicienii, de necesitatea acestui proiect.

Trebuie să repunem în drepturi valori ca patriotismul, comunitatea, familia, cinstea, profesionalismul, munca bine făcută. Știu cum să facem aceste lucruri, și pentru asta sunt în Forța Civică.

Interviuri neconventionale – Radu Botezatu

Aceasta serie de interviuri isi propune sa prezinte prietenilor blogului cativa  nou-intrati in politica. Oameni care au facut de curand pasul de la societatea civila intr-un partid. Curaj care trebuie aplaudat, sustinut si, de ce nu, urmat.

Radu Botezatu are 40 de ani. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucuresti in 1996.  De atunci si-a construit o cariera in firme de prestigiu, in care a ocupat pozitii de top-management. Este specializat in managementul afacerilor.. Impatimit si fost jucator de rugby, a practicat, ca bun constantean, si yachting, pe vremea liceului. Este casatorit cu Sanda, au doi copii.. Este vice-presedinte in Partidul Forta Civica.

Radu Botezatu

–         Lucrezi la capitalisti. Ai o pozitie de top. Ai intrat in politica. Ti s-a urat cu binele?
R.B. Nu, deloc. Uite cum gandesc:Vreau sa le fie bine si altora, nu numai mie. Daca le este bine si altora, si inca altora, atunci  o sa fie mai mult bine in jurul meu, deci si mie. In concluzie, nu mi s-a urat cu binele.

– Ai fost printre initiatorii Promenadei Ghilimelelor din Piata Victoriei. Ce te-a impins sa-ti petreci jumatate din vara dand tarcoale girafei de la Antipa?
R.B. M-am saturat sa stau si sa asist  la mizeriile actualei puteri. M-am saturat sa vad impostura  la rang de prim-ministru. Am zis sa iesim si noi in strada, cati om fi, 5-10-20 de nebuni, important este sa iesim si sa transmitem un mesaj: existam, suntem aici! Si, in afara de asta, stii ce  buna e o bere rece dupa 2-3 ore de stat in caldura?!

– Ce te enerveaza la societatea romaneasca din ziua de azi?
R.B. Mitocania, parvenitismul, agresivitatea semidoctilor, lipsa de repere solide, promovarea non-valorilor.

– O sa insir niste nume, caracterizeaza-le in 2-3 cuvinte:
R.B. Ion Iliescu – parintele spiritual al Grupului Infractional Organizat
R.B. Teodor Maries – William Wallace al Revolutiei din Decembrie 1989
R.B. MRU – un om cu un bun-simt cum rar intalnesti
R.B. Traian Basescu – Sir Francis Drake al politicii romanesti
R.B. Victor Ponta – membru vremelnic al conducerii Grupului Infractional Organizat
R.B. Monica Macovei – un pumn de otel invelit intr-o manusa de catifea.
– Ce ti-ai propus sa schimbi cand ai intrat in politica? Ce te-a impins in politica?
R.B. Imi propun sa arat ca bunul-simt, competenta reala, munca adevarata pot reprezenta in Romania calea prin care  aceia ce practica aceste principii obtin recunoastere sociala, ca oamenii care aplica aceste lucruri simple pot conduce aceasta tara.Imi propun sa arat si altora ca mine, majoritatea dealtfel, ca trebuie sa intre in arena si sa-si rupa oasele ca sa schimbe ceva in viata comunitatii in care traiesc. La inceput va fi mai greu, o sa fim putini, dar ni se vor alatura din ce in ce mai multi.

– Ce ti-a adus politica pana acum? (cati bani ti-a mancat?)
R.B. Am onoarea sa fi cunoscut niste oameni de toata isprava. Restul, bani, timp  consumat etc, toate astea nu mai conteaza cand vezi ce prieteni ai castigat.

– Ce vrei sa realizezi cu Forta Civica?
R.B. Sunt parte a echipei Forta Civica, iar aceasta echipa va reprezenta o resetare a modului in care sa face politica in Romania. Aceasta echipa va scoate Romania din marasmul in care se afla si o va repune pe drumul ei firesc, acela european si nord-atlantic. Simplu!