Dirijori aspiranti, fara partitura, cauta public

E cam cacofonie pe dreapta, este? In micuta orchestra de camera, 16%, vai, fiecare canta dupa ureche, in legea lui, iar auditoriului nu-i mai ramane decat sa-si astupe urechile sau sa dea cu rosii stricate spre scena. „Dirijorul” din 2004 e in pauza contractuala pentru inca un an si ceva. S-au incercat diverse variante de inlocuitor. S-au catarat la pupitru diversi, clamand „Io si numai io sunt calea”, a treia, a patra, nu conteaza. S-au batut pe bagheta pana s-a facut scobitori. „Surogat”, au decretat criticii muzicali. „Afoni”, a strigat si plebea. Aplauzele s-au stins incet-incet.
S-a incercat rescrierea partiturii. S-a improvizat la greu. S-a jucat  :”unora le place jazz-ul”, apoi diverse variante de „blues brothers”. Toate suna ca dracu, a manele, iar refrenul „dujmanii mei” e leit cu slagarele tarafului  „ceata lui Pitigoi”, care a avut un sezon „sold out” cu 66% profit..
In fata salii goale, orchestra de camera s-a retras mofluza, bombanind  ingratitudinea publicului. Se aud din culise dueluri cu arcusele. Bubuituri surde. La casa nimeni nu mai cumpara bilet, dar s-a deschis alaturi o agentie de pariuri: Cine va sfarsi cu violoncelul guler?

In vremea asta, publicul fredoneaza din amintiri refrene de pe vremea Dirijorului si a pus la clocit pe soba niste oua in asteptarea urmatorului veleitar fara partitura, dar cu pretentii de dirijor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s