Ca persoana, Monica Macovei este o femeie gracila. Ca personalitate, Monica Macovei este insa de zece ori mai barbata decat multi dintre junii primi ai politicii noastre.
Va amintiti asta vara? Cat de mic parea Ponta, cu capul in pamant langa Barosso? Cat de neinsemnat parea Antonescu in spatele pupitrului de la Cotroceni? Si, in contrapartida, cat de puternica a fost vocea Monicai Macovei rostind in fata Europei sintagma „lovitura de stat”?
Puterea asta vine din consecventa cu care Monica Macovei a pus inaintea tuturor intereselor, personale si de partid, Justitia. Din faptul ca a fost la fel de intransigenta cu toti coruptii, indiferent de partidul din care proveneau. Ca a luptat cu tenacitate pentru independenta Justitiei.
Romania este astazi pe o pojghita subtire de gheata. Majoritatea USL poate schimba orice, cum o taie capul. Si primul cap care va pica poate fi al Justitiei independente. Aceea care este singura bariera intre corupti si prada. Care le baga spaima in oase, care-i face sa vorbeasca in cod la telefon de frica DNA-ului. Aceea care le pune sechestru pe averi si incearca sa recupereze ce se mai poate recupera din jaful national.
Si, in aceste conditii, pana si in PDL gasesti putine voci care sa spuna raspicat: Justitia independenta este primul nostru obiectiv, conditia sine qua non a existentei unei democratii reale si nu de fatada.
De la Ponta la Nastase, de la Antonescu la Fenechiu, ori de la Blaga la Udrea, tuturor acestora nu le este teama de persoana Monicai Macovei. Ci de ceea ce poate reprezenta ea: o voce care-i baga in cap poporului ca toti sunt egali in fata legii, ca niciun vinovat nu scapa de pedeapsa, oricum s-ar numi. de faptul ca va impune in constiinta publica un standard la care ei, imbatraniti in rele, combinatii si sforarii, nu se vor putea ridica in veci.
Recunoasteti ca va e frica de o Justitie independenta, domnilor, ca nu va place ca nu raspunde la butoane, ca procurorii aia fac dosare iar judecatorii condamna si membrii „castei”.
Ma amuza inconstienta pedelistilor, mai inalti in rang, ori simpli simpatizanti. Au la ei in casa un „brand”. Pe care in loc sa-l faca emblema partidului, incearca sa-l ascunda si vin cu scuze penibile si „meritocratii” gen „cate afise ai lipit in campanie”. Degeaba vor lipi afise cu diumul. Scorul va fi jalnic.
blogdecainerau 
Eram în Piaţa Victoriei în prima zi a puciului. A apărut Monica Macovei. Toţi au început să strige cu disperare: „Macovei, scapă-ne de ei!” După vreo 15 minute a apărut MRU. Câteva strigăte anemice de salut, fără ecou. Mulţimea de acolo ştia deja.
Consecventa in a apara principii, pana la urma, premiaza. Unii se lasa sedusi de comoditatea compromisurilor. Asta-i viatza.