Văicăricioşii nu muşcă din glorie, sau ce mai scoate Băse din joben

Zici ca i-a lovit cu leuca-n cap. Ca le-a furat derbedeul clasei (in decembrie)  marul din ghiozdan. Ca le-a mancat cainele tema si se prezinta la domnul invatator cu o mana de petice de hartie. Si acum, mofluzi in banca, spera sa nu-i scoata nimeni la lectie. Sa-i intrebe ce au facut, cum au facut de nu-s premianti.

Inghesuiti in spatele clasei, locul ala de unde niciun sondaj de incredere sau popularitate nu scoate vreun nume, mormaie nemultumiti. Ca domnu’ invatator nu le-a spus, nu le-a aratat, nu i-a meditat si ca i-a mai si lasat corigenti in bloc. ARD s-a mai ars odata.

Miscarea Populara va incepe, zice domnul invatator, fara politicieni, doar cu „civili”..Vom vedea ce va fi si cu ea, asteptam rabdatori sa-si enunte regulile de functionare, principiile si valorile pe care le apara. Deocamdata e rigla cu care domnul invatator a inceput bataia la palma a celor din fundul clasei.
Coringentii noastri s-au simtit imediat lezati si vaicareala a inceput.
MRU s-a grabit, a cata oara?, sa se declare dezamagit, adica eu am muncit degeaba sa fac ICCD? Pai, unde e ICCD, mon cher? Mai exista? N-a pierit sub poala FC-ului? Care FC lipeste cu spor petice de toate culorile spectrului politic, uitand ca oamenii care i s-au alaturat initial exact de politrucii astia fugisera. Ei venisera asta vara la ICCD pentru MRU, Monica, Preda si Stanomir. Si s-au pricopsit cu Liga, Pirpiliu, Boros, Bazac, Bistriceanu, Opris…. Real politik mon oeil! O succesiune de mezaliante care numai bine n-a facut FC-ului. And counting.

La pachet cu dl. Ungureanu vine si dl. Pavelescu. Stapanul stampilei PNTCD este de ani buni in politica. N-a trecut de marja de eroare, nici personal, nici cu partid cu tot. Laudabila insa atitudinea: s-a dat un pas in spate si a facut Alianta DA reloaded (cata lipsa de inspiratie!) cu MRU, fiind clar, ca-l sustine pe aliatul sau, ca nu e rivalitate pentru o eventuala candidatura la Cotroceni. Insa si dl. Pavelescu isi vede „intelegerea pe viata cu PDL” , despre care vorbea anul trecut, pentru infiintarea Miscarii Populare, aruncata in aer.

Noua Republica, dupa ce si-a luat in sfarsit stampila de partid, se vede si ea ramasa ca „ranitul dintre linii”. Nici partid-partid nu este, nici civica n-a ramas. O jucarie in mainile unui lider cu un ego mai mare decat partidul.. Stapan absolut peste ultima banca.

In fine, PDL, repudiat public de Traian Basecu, dupa circul de la Conventie, e jucaria personala a domnului Blaga cu acte-n regula. Pragule electoral, sosim!

Scuza ca „umbra lui Basescu” e prea mare trebuie stearsa de pe tabla. Acuza ca „Tatuka n-a crescut pe nimeni”  nu face decat sa-i culpabilizeze suplimentar pe vaicariciosi. Sunt 9 ani din 2004, cand Traian Basescu a plecat la Cotroceni. In ograda PDL s-a facut un loc cat un teren de fotbal, care e tot gol, ca nu-l vad pe domnul Blaga prezidentiabil nici cu slujbe.. Pe partea dreapta, alt maidan, care astepta sa fie tuns de balarii si cultivat. Sebastian Lazaroiu spunea zilele trecute ca acela care va fi sprijinit de Traian Basescu in cursa spre Cotroceni pleaca de la un 20% capital.  Foarte probabil.

Dar nu trebuie doar un om. Trebuie un proiect, viabil, credibil, care sa rascoleasca in cenusa dreptei si sa reaprinda focul, in primul rand al increderii. Si abia apoi o figura credibila, care sa-l promoveze. Cartile nu sunt nici pe departe facute. Nici Traian Basescu nu stie, cred, pe umarul cui sa puna mana de sprijin care, ipotetic, valoreaza 20%. Corigentii, gata cu vaicareala! Daca vrei sa musti din glorie te bati si te zbati. E penibil sa vrei sa ajungi presedinte, comportandu-te ca un iepure ce sta cu urechile ridicate, doar-doar pe tine te-o scote Basescu din joben.

Hai, scoateti o foaie de hartie si scrieti: Proiect Romania 2014-2024.

Publicitate

Unora le place jazz-ul

Nu se stinsese bine circul de la Conventia PDL ca, iata, pe FB o noua miscare ia nastere. De asta data fix de sus, din Dealul Cotrocenilor. Carele vra sa zica, Zeus, dupa ce a tunat si-a fulgerat la ceas de seara (tot pe FB), catre portocala ingrata, a deschis alt front.

Daca judeci dupa „like” si „share”, miscarea pornita de Sus a devenit rapid populara. Dar de la „fundatie”, pana la un „acoperis electoral” e cale lunga.

Un lucru e clar: PDL, s-a vazut bine,  nu poate fi tras pe calea cea buna nici cu slujbe. Incaierarea vocala dintre taberele baronimii nu e decat lupta pentru putere interna. Sa nu vina cineva sa zica: a fost o groaznica batalie pentru principii. Hai, parol, cate gogosi ne putem vinde singuri? Motiunea in care erau cateva noutati si o invitatie fatisa la „nu fura, ca te bate DNA”, a capatat doar 5%. Cefele late si gurile de hranit ale partidului, care-i tin doar „in vitrina” de ani buni pe reformisti, n-au niciun chef de schimbare.

Traian Basescu a ales si el: „o cale de mijloc”. Nici Blaga, nici Macovei. Elena Udrea, insa, cu tot sprijinul prezidential, si-a ratat sansa. Listele de delegati ale lui Blaga au batut „indemnurile” prezidentiale.  Vasile Blaga e stapan pe stampila, pe toata „averea” partidului si pe locul din PPE. Plus, he,he, are legati de glie primarii si consilierii. Planul „R” (run like hell) nu avea cum sa mearga. Elena Udrea s-a intors la masa negocierilor si, cel mai probabil, va ramane in PDL ca un ghimpe in coasta „buldogului”. Unde e, insa, planul „B” al gruparii Udrea? Nu, nu, fara „B” de la Base!

In ani de politica, Traian Basescu si-a construit reputatia unui jucator abil, care stie cand sa atace, cand sa se replieze si cand sa dea lovitura letala. „Basistii” sunt sigur mai multi decat pedelistii. Ii tine legati de seful statului dorinta de ‘reformare” si de „justitie”. Lupta in care, incet dar sigur, Traian Basescu a facut pasi uriasi, de neconceput in vremea condamnatului Adrian Nastase.

Socoteala insa s-a dovedit gresita: „basistii” sunt mai multi in afara PDL decat in interiorul lui. Influenta lui Traian Basescu n-a mai fost ca pe vremuri. Pe cealalta parte, multi „basisti” din afara PDL sperau un sprijin prezidential pentru Reformisti si nu pentru Elena Udrea. Da, bine, bla-bla, real-politik, sprijini varianta care ar avea mai multe sanse, scorul vorbeste de la sine, bla-bla. Si, iaca beleaua: din tot planul n-a ramas decat o mana de samanta de scandal. Nu s-a castigat nici conducerea partidului, nici nu s-a „murit” eroic, cu principiile in brate. „Adio” scurt, pe FB, de la PDL. „Piatra de moara” a fost lasata din spinare. Cata ironie a sortii, cu Elena Udrea si Reformisti cu tot.

Si, puf!, bagheta magica s-a miscat, jobenul s-a deschis si a iesit un iepure nou: Fundatia Miscarea Populara. Cristian Diaconescu este seful cancelariei prezidentiale (he, he, post detinut candva de doamna Udrea). Un tip onorabil, frecventabil chiar si cand era fost ministru de externe din partea PSD. Am zis PSD? Ups! Cu adevarat populara miscarea! Vehiculul care (ramane de vazut cum) vrea sa unifice dreapta, a fost „fondata” de un fost pesedist. Kumbaya*!

Un aer de improvizatie pluteste peste dreapta politica romaneasca. Miscari unificatoare, facute pe genunchi, vechi denumiri reciclate, scoase de la arhiva sau din sertarul marcilor inregistrate, mesaje generale, ca o linie melodica veche, pe care artisti mai mult sau mai putin inspirati improvizeaza. Unora le place jazz-ul. (ca veni vorba, „nobody’s perfect”! http://www.youtube.com/watch?v=CYUfPTeE0DM )

*Kumbaya = „come by here” = vino aici

 

Paruiala din PDL e o lectie buna: acum stim ca nu stim ce-i aia democratie

Scandalul iesit la numaratoarea voturilor de la Conventia PDL ne-a amintit de fiecare scrutin local sau national, terminat la fel: contestatii, acuzatii reciproce de furt, liste de votanti neclare, teancuri de buletine care se plimba aiurea pe unde n-ar trebui, urne gata-sigilate, plus ceva ciupit la cosnita numaratorii.
Alegerile din PDL ne-au pus in fata o oglinda. Asta e societatea. Si, daca ne gandim bine, macar declarativ, dintre partidele cu radacinile in anii ’90, PDL e unul chiar „progresist”. Dar acest partid care n-a fost in stare sa organizeze un scrutin intern curat a condus Romania! Nu e chiar fitecine.

De asta data,  competitia a fost pe bune, cu scantei, intre doua aripi aproape egale ca forta in partid si al naibii de asemanatoare. Baroni si colo si dincolo, magi ai scrutinelor in ambele tabere. Vulpoi harsaiti in 20 de ani de lupte electorale cu PSD, care au simtit ca ceva n-a fost cuser. Competitia e buna, dar nu cand degenereaza in paruiala si telenovela sub ochii unui intreg electorat. Electorat caruia vor veni sa-i ceara votul!

Triste scene. Un presedinte de partid in exercitiu care isi anunta victoria inainte de a se da o rezolutie, fie si formala, pe contestatia depusa de contra-candidat. Un presedinte in exercitiu de tara, fost purtator de stindard al PDL, care se leapada public de partid in urma scandalului alegerilor.

Este falimentul sistemului politic de partid din Romania. Paruiala alegerilor interne e bomboana de pe coliva, dupa ce cu o luna in urma la PNL partidul comunist a reinviat si a ales (mori de ciuda nea Nicule!) cu 103% un unic candidat.

Intre noi si lumea civilizata este o prapastie. Chiar daca ne uitam cu jind la cei care au alegeri directe in partid si nu cu delegati alesi pe spranceana. Chiar daca aplaudam frenetic alegerile primare din alte parti. Prapastia a sapat-o exact sistemul politic. Partidele insele. Care sunt asocieri private si voluntare de oameni. N-au fost in stare sa iasa din schema mostenita de la comunisti: partidul gandeste pentru membrii sai care trebuie sa execute. Gastile de „initiati” din varful piramidei au facut si au dres tot ca niste secretari de partid de pe vremea comunistilor.

Modernizarea le da dureri de cap. Cum sa voteze prostimea? Cum sa ia parte la decizii? Doamne fereste! A incercat candva PSD un fel de alegeri interne. Era sa iasa cu bataie. Cand au vazut ca rezultatele o luau razna fata de tabelele de la centru au pus repede capacul pe oala si duse au fost alegerile interne. E mai comod si sigur sistemul fanariot al „ungerilor” de la centru. Numele dat pe biletel ca sa fie „ales”, cica, de filiale. Si daca un sef de filiala e rebel, harsti, satarul de la stapanire cade, capul pe tava, apare alt sef, obedient de asta data.
Din pacate, partidele noi au venit si ele tot cu sistemul asta, copiat intru fericita domnie a sefilor.

Ai zice ca „experienta” PDL din acest sfarsit de saptamana ar trebui sa fie o lectie de „nu faceti ca ei”. Eu spun: din contra. Competitia e buna, obisnuiti-va cu ea. Dar adoptati si legile civilizatiei, respectati regulile, Faceti reguli mai bune, in care suspiciunea si frauda sa nu mai incapa. Daca nu sunteti in stare sa organizati ceva transparent si cinstit cereti voluntari de la Academia de Politie, Angajati niste notari sa scrie procesele verbale.

Romania spune ca vrea in Schengen, in Europa civilizata, dar este condusa de niste partide feudale. Si esecurile noastre interne si europene isi trag radacinile exact din lipsa de democratie si practica democratica din partide. Cum e turcu’ si pistolu’. Aferim!

PSP: Cele 209 voturi primite de reformistii Monicai Macovei arata cam la ce nivel e procesul de invatare democratic in Romania: 5%. Mai bine decat zero, dar prea putin pentru 23 de ani. A se calcula cat timp ne trebuie in ritmul asta sa sarim macar de 50%. Eh, sa traim pan-atunci!

O mana de oameni pentru o miza uriasa

Intre Romania si reintoarcerea la  domnia bunului plac a  „clasei conducatoare” sta, de fapt, o mana de oameni. Nu sunt, asa cum te-ai astepta, multimi. Cativa. Dupa 23 de ani de ‘democratie originala” ii numeri pe degete. Au fost mai multi, dar, unul cate unul au cedat comoditatii, lacomiei, sau scarbei nemasurate care i-a facut sa se retraga din viata publica, ori au parasit definitiv lumea asta.

Aceasta mana de oameni este admirata si urmata tot de o mana de oameni. In scris, in strada, pe internet. Daca citesti zi de zi pe FB sau forumurile, blogurile, siturile ziarelor, incepi sa le inveti numele. Aceiasi.

In vremea asta, lista nemernicilor, care si-ar vinde sufletul diavolului pentru o dregatorie sau o sinecura, sau o noua afacere oneroasa se lungeste, chiar daca unii mimeaza cu succes lupta pentru democratie.  Sunt prea destul in toate ziarele, pe toate ecranele, in majoritatea functiilor-cheie din stat. Dar nu despre ei vreau sa vorbim astazi, si-au cumparat media, e plin de ei peste tot pana la greata.

Azi vorbim de cei in care mai avem speranta. Pun pe lista un prim nume. Continuati voi. Cate degete o mai avea mana asta de oameni?

Monica Macovei

Ponta predică austeritatea coborând din private jet

Promisiunile pline de miere ale lui Ponta si ale USL-ului s-au transformat deja in fiere pentru toti romanii, nu numai pentru cei care i-au votat. Social-democratii, care plangeau ipocrit de mila saracilor si a bugetarilor acum un an, maresc taxe, inventeaza unele noi, inchid investitii in curs, concediaza si, in general, au saracit pe toata lumea. Nici vorba de vreo perspectiva de dezvoltare sau de iesire din criza.

Si, cu toate astea, Ponta isi permite costisitoare capricii, caci am putea numi altfel „fuga” sa la Londra la meciul Stelei? In private jet, deh, prim-ministrul unei tari care se imprumuta din ce in ce mai greu ca sa nu intre in colaps. Anul trecut, tot la Londra, in plina criza politica  si economica, de el provocata, Ponta isi plimba baietelul la Jocurile Olimpice.

Domnule Ponta, nu poti predica austeritatea coborand din private jet! E prea mult chiar si pentru tine!

Politicienii cer si vor cere noi sacrificii populatiei. Ce-ar fi sa inceapa cu ei insisi? Sa nu-si mai mareasca „pe sub masa” indemnizatiile, sa  mai taie din sinecurile, date pe spranceana, pentru achitarea datoriilor materiale si morale din campanie? Sa restranga acest stat supradimensionat care ne sufoca? Si abia dupa aceea ca ne vorbeasca de noi taxe!

Ostatici in Romania

In curand (pe 7 mai), se implineste un an de cand USL este la putere. Aproape un an in care relatiile Romaniei cu Uniunea Europeana se racesc pe zi ce trece. Lovitura de stat (esuata asta vara, datorita presiunilor externe imense si mai putin actiunilor opozitiei de dreapta) nu s-a terminat la referendumul de demitere a lui Traian Basescu, Continua zi de zi, pas cu pas. De asta data mai putin spectaculos, fara surle si tobe.

Asaltul asupra Justitiei e continuu si la 360 de grade. Raportul MCV, dezastruos, n-a impresionat pe nimeni din USL. Din contra, a dat tonul unui cor de reprosuri, invective, absurditati pe care oficialii UE il asculta cu stupefactie. Amanarea, pe termen nedefinit, adica la calendele grecesti, a votului de admitere a Romaniei in „Schengen” a mai ridicat cu o octava tipetele guvernantilor de la Bucuresti. Bagheta a tinut-o de asta data insusi ministrul de externe.

USL a dat cu tifla Uniunii Europene. Iaca, pe scurt, nu ne mai intereseza intrarea in Schengen. Europa civilizata a „mutat” si ea. Se cauta cai si modalitati de a se da afara din UE o tara membra.

In timpul asta, natia dormiteaza. Habar n-are, sau i se pare absurd ca o asemenea grozavie sa se poata petrece. Cum sa fim dati afara din UE? Cu fiecare declaratie anti-europeana a guvernantilor,  poarta catre Vest se inchide.  Puterea ne-a luat pe toti ostatici si a inchis cu 7 lacate portile catre lumea civilizata. Apoi a inghitit cheile.

Un popor intreg a fost luat ostatic de catre un grup de interese, care vrea sa-si scape cativa complici de puscarie.

Mesajul saptamanii

Cerem respectarea Referendumului pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300!

Reblog de pe http://politicstand.com/mesajul-saptamanii/.

Trădătorii de ţară îşi dau arama pe faţă

Parea la inceput o gafa a slugoiului Corlatean, purtator de geanta ani in sir al puternicilor USL. Un valet ajuns ministru de externe poate gafa. Dar, iata, n-a fost gafa. Mai marele lui, Victor Plagiat Ponta, i-a intarit afirmatiile. A supralicitat, iesit ad hoc din adormire, si Crin Antonescu. A mai latrat subtire si ministrul de interne, alta figura sinistra. S-au auzit scheunaturi mai mici si de la alti USL-isti.

Bravos, mah, ne bagam picioarele in el de Schengen! Nu ne trebuie, mah, ca aia au reguli, vor justitie independenta si pedepsirea coruptilor. Nu sunt fericiti cu super-imunitati si, in general, nu pripasesc pe langa casa lor plagiatori, hoti, evazionasti, incompatibili si alte lichele cu care v-ati populat voi guvernul. Le-a stat in gat lovitura de stat de asta vara. V-au ras un raport pe MCV care a usturat. Nu era clar, de atunci, ca purceaua e moarta-n cotet?
Ca lu’ coana Europa nu-i trebuie vamesii vostri corupti, care iau spagi si varsa disciplinati cota la partid? Ca nu-i trebuie justitia voastra care ii face scapati pe aia „care trebuie”?

Ati ranjit ironic acum cativa ani, cand Basescu, favoritul vostru, le-a zis de la obraz pedelistilor ca pentru 30.000 de clienti politici sacrifica niste milioane de voturi.

Na, ca vi se intoarce, mah! Pentru cateva zeci de infractori, de rang inalt sau mai marunt, voi sunteti in stare sa sacrificati o tara intreaga. Pentru ca sa scape Fenechiu, Voiculescu, Voicu si Costiniu, mah?

Ati adus voi de-acasa toti banii care s-au investit in securizarea frontierelor? V-a lasat matusa Tamara pe fundul lazii un miliard de euro si acum va puteti baga picioarele linistiti in asta? Nu!

Scrie undeva ca puteti sa ruinati intr-un an toate relatiile externe ale Romaniei cu lumea civilizata?

Si, repet, pentru ce? Ca sa scapati de puscarie niste ticalosi?

Ieri, MRU, la B1TV, a zis prima fraza memorabila din ultimele luni: „Ceea ce face domnul Ponta şi guvernul USL sper să fie dintr-o nepricepere gravă pentru că altfel i-aş bănui de TRĂDARE DE ŢARĂ”

MRU, deh, fost ministru de externe, a fost diplomat. Doar va banuieste.

Eu va spun clar, lichelelor: va consider tradatori de tara, ca nu exista nepricepere atat de grava care sa produca, intr-un asa timp scurt, atatea daune unei tari. Fie ea si Romania.