Nu se stinsese bine circul de la Conventia PDL ca, iata, pe FB o noua miscare ia nastere. De asta data fix de sus, din Dealul Cotrocenilor. Carele vra sa zica, Zeus, dupa ce a tunat si-a fulgerat la ceas de seara (tot pe FB), catre portocala ingrata, a deschis alt front.
Daca judeci dupa „like” si „share”, miscarea pornita de Sus a devenit rapid populara. Dar de la „fundatie”, pana la un „acoperis electoral” e cale lunga.
Un lucru e clar: PDL, s-a vazut bine, nu poate fi tras pe calea cea buna nici cu slujbe. Incaierarea vocala dintre taberele baronimii nu e decat lupta pentru putere interna. Sa nu vina cineva sa zica: a fost o groaznica batalie pentru principii. Hai, parol, cate gogosi ne putem vinde singuri? Motiunea in care erau cateva noutati si o invitatie fatisa la „nu fura, ca te bate DNA”, a capatat doar 5%. Cefele late si gurile de hranit ale partidului, care-i tin doar „in vitrina” de ani buni pe reformisti, n-au niciun chef de schimbare.
Traian Basescu a ales si el: „o cale de mijloc”. Nici Blaga, nici Macovei. Elena Udrea, insa, cu tot sprijinul prezidential, si-a ratat sansa. Listele de delegati ale lui Blaga au batut „indemnurile” prezidentiale. Vasile Blaga e stapan pe stampila, pe toata „averea” partidului si pe locul din PPE. Plus, he,he, are legati de glie primarii si consilierii. Planul „R” (run like hell) nu avea cum sa mearga. Elena Udrea s-a intors la masa negocierilor si, cel mai probabil, va ramane in PDL ca un ghimpe in coasta „buldogului”. Unde e, insa, planul „B” al gruparii Udrea? Nu, nu, fara „B” de la Base!
In ani de politica, Traian Basescu si-a construit reputatia unui jucator abil, care stie cand sa atace, cand sa se replieze si cand sa dea lovitura letala. „Basistii” sunt sigur mai multi decat pedelistii. Ii tine legati de seful statului dorinta de ‘reformare” si de „justitie”. Lupta in care, incet dar sigur, Traian Basescu a facut pasi uriasi, de neconceput in vremea condamnatului Adrian Nastase.
Socoteala insa s-a dovedit gresita: „basistii” sunt mai multi in afara PDL decat in interiorul lui. Influenta lui Traian Basescu n-a mai fost ca pe vremuri. Pe cealalta parte, multi „basisti” din afara PDL sperau un sprijin prezidential pentru Reformisti si nu pentru Elena Udrea. Da, bine, bla-bla, real-politik, sprijini varianta care ar avea mai multe sanse, scorul vorbeste de la sine, bla-bla. Si, iaca beleaua: din tot planul n-a ramas decat o mana de samanta de scandal. Nu s-a castigat nici conducerea partidului, nici nu s-a „murit” eroic, cu principiile in brate. „Adio” scurt, pe FB, de la PDL. „Piatra de moara” a fost lasata din spinare. Cata ironie a sortii, cu Elena Udrea si Reformisti cu tot.
Si, puf!, bagheta magica s-a miscat, jobenul s-a deschis si a iesit un iepure nou: Fundatia Miscarea Populara. Cristian Diaconescu este seful cancelariei prezidentiale (he, he, post detinut candva de doamna Udrea). Un tip onorabil, frecventabil chiar si cand era fost ministru de externe din partea PSD. Am zis PSD? Ups! Cu adevarat populara miscarea! Vehiculul care (ramane de vazut cum) vrea sa unifice dreapta, a fost „fondata” de un fost pesedist. Kumbaya*!
Un aer de improvizatie pluteste peste dreapta politica romaneasca. Miscari unificatoare, facute pe genunchi, vechi denumiri reciclate, scoase de la arhiva sau din sertarul marcilor inregistrate, mesaje generale, ca o linie melodica veche, pe care artisti mai mult sau mai putin inspirati improvizeaza. Unora le place jazz-ul. (ca veni vorba, „nobody’s perfect”! http://www.youtube.com/watch?v=CYUfPTeE0DM )
*Kumbaya = „come by here” = vino aici
blogdecainerau 