Cu Ponta la manicura si cu Basescu la frizer

Ponta e simultan cu degetele prinse in doua usi. In usa din dreapta, imping cu spor UE, FMI, SUA si mai pune un picior discret si Basescu, atat cat sa nu bata protocolul de coabitare la ochi. Pe partea stanga, Antonescu, Voiculescu si compania se opintesc si ei din rasputeri.

Pe usa catre UE scrie mare „kein geld” daca mai faceti pe nebunii, va bagati la haiducii cu suspendari si incepe iar circul. Pe usa catre USL, cu rosu, pare a fi scrisul lui Voiculescu, e vestitul dicton: „nu avem toata puterea pana nu avem justitia”.

Vajnicul nostru prim-ministru este, deci, intre faliment, cu tara cu tot, si prietenii politici care viseaza achitari, liber la furat ca-n codru si siguranta ca banutul din spagi nu va fi confiscat in veci.

Ponta, oricat ar parea de ciudat, e si el om. Nu a carat ani in sir gentile lui Nastase si Iliescu doar pentru a-si vedea numele legat de o catastrofa. A ramas in istorie „ciuma lui Caragea”  desi domnitorul n-a fost bolnav de ciuma. Va ramane, trista ironie, numele lui Emil Boc asociat cu „ala de-a taiat salariile” si nu cu „ne-a oprit sa ne aruncam entuziasti in prapastie”, Victor Ponta stie ca risca sa devina „ala care n-a mai platit pensiile”, caci deficitul anual de 4 miliarde de euro la bugetul asigurarilor sociale este o certitudine. FMI n-a mai trimis un chior, si in ciuda propagandei useliste sunt semnale ca nici n-are gand sa dezlege baierile pungii pana ce nu vede niste miscare mai vioaie in reformarea adminsitratiei si privatizarea mastodontilor statului. UE tine si ea ochi de soim pe banii europeni si-i da cu tzaraita.

„Europenismul” care l-a lovit brusc pe Victor Ponta isi are explicatia in cele de mai sus. „Intelegerea” dintre el si Traian Basescu are radacinile in spaima de porecla „ala care n-a platit pensiile”. Trebuia sa cedeze la Kovesi pentru a multumi usa din dreapta, dar, pe stanga, era clar ca Daniel Morar este un punct inacceptabil, care putea rupe USL.Adica haos. Europa, SUA, NATO si cine ne mai e prieten si aliat n-au nevoie de debandada in Romania. Fiecare in parte si toti impreuna au griji mai mari.

Pe partea cealalta a tablei de sah, Traian Basescu putea s-o tina in respingerea propunerilor pana la calendele grecesti. Sau, ma rog, pana la suspendare. Adica iar haos. (Cine viseaza ca USL ar fi facut proceduri trasparente de selectie a procurorilor si ar fi respectat corect rezultatele sa mai dea si la altii din optimismul lor extravagant).

Asta inseamna, pana la urma, coabitare si nu un nesfarsit razboi, care, indiferent de unde pornea, rezultatul era acelasi: haos. Daca Opozitia si-a turna niste apa rece in capul din care ies numai fumuri si si-ar lua rolul in serios, poate la urmatoarele negocieri TB ar mai avea in mana si alte arme decat stiloul cu care semneaza decretele de numire.

Ponta si-a salvat, pe moment, manicura. Cat despre Base, dupa ce si-a pus parul pe moatze cu istoria asta, se poate duce la frizer sa-si comande o coafura „valvoi”. In situatia data e „as good as he gets”.

Publicitate

Batalia dreptei cu dreapta trebuie sa se termine. Opriti-va!

Dreptei i-ar trebui un ac. preferabil de seringa, sa-si mai injecteze niste adrenalina cand face „opozitie”. Cu acelasi ac, in propria gradina, ar mai putea desumfla nite „ego”-uri supradimensionate, supra-evaluate.

Daca unul singur, unul doar dintre liderii ei, va fi cu 5 secunde mai destept decat ceilalti, sa faca o altfel de organizare interna in partid,  va deveni „The Hero”. Dar iti trebuie curaj sa fii „erou”, sa te coinfrunti cu posibilitatea ca, intr-o zi, in partid, la vot, o propunere a ta pica. Sau sa pici chiar tu din scaun, ca a venit altul mai bun. Si sa accepti asta fara aranjamente la listele de delegati, fara sa dai pe biletel „echipa” cu care tu ai vrea sa „lucrezi”, inconjurat de yesmeni, orb si surd la vocile din exterior, mangaiat duios pe cap de  cativa lingai, carora, si lor, le este frica de vot. Culmea ironiei, de votul propriilor colegi!

Unde e adevarata linie a frontului?
In sanul fratricid al dreptei sau in tanseele in care cativa judecatori si procurori lupta la CSM pentru independenta Justitiei? Sau poate dupa baricadele foarte subtiri in spatele carora stau ultimii „mohicani” ai luptei pentru intrarea in Schengen?  Sau pe meterezele in care o mana de oameni mai apara democratia de tirania majoritatii?
Unde e pentru voi linia frontului, domnilor?