Lacrimile inghetate ale Romaniei: guvernul-calamitate, 20 de milioane de „victime colaterale”

Uneori, proasta guvernare, insurubarea unor tembeli incompetenti in posturi-cheie, iese la iveala din intamplari care captiveaza din cu totul alte motive atentia alegatorului.

Au murit doi oameni, dupa ce scapasera prin minune cu viata dintr-un accident aviatic. Ponta incearca sa acrediteze ideea ca s-ar fi prapadit oricum, ca, de fapt, au murit imediat dupa accident. Cu toate ca, dupa cum declara fratele Aurei Ion, pe certificatul ei de deces scrie la cauza mortii „inghet”.

Pai, din cauza ta, mincinosule, au inghetat toate apele si cei doi bieti oameni pe munte. Pentru ca banul public este administrat si mismasit de alde tine. De alde voi, ca nu va mai satura Dumnezeu!

Emotie, compasiune, revolta, cam asta este pe scurt pulsul opiniei publice dupa aceasta tragica intamplare care a repus pe tapet intrebarea: ce faceti, lichelelor, cu banii nostri? Cu banii din taxele pe care NOI le platim?

Din fericire pentru EI, la stiri de genul „s-au sters 400 de milioane de euro datorii” unei firme emotia lipseste. Nimeni nu socoteste ca reprezinta pretul a 400 de avioane utilitare mai noi si mai bune decat cosciugul zburator prabusit in Apuseni. Sau medicamente pentru bolnavii de cancer, sau pentru casele de copii, sau pentru educatie. Nicio emotie nici la citirea unui Raport MCV care ne trimite in Evul Mediu al legiferarii, cand seniorul atotputernic decidea peste noapte pe cine sa decapiteze si pe cine sa lase sa umble liber. Platitudine totala la avertismentele CSM ca politicul face o presiune intolerabila asupra justitiei.

Nu curge sange, nu se fac inmormantari cu onoruri militare, nu e breaking news pe nicaieri, dar am mai murit fiecare cate putin cu orice furaciune sau proba de incompetenta pe care am tolerat-o. Am lasat-o sa devina cutuma. „Vin astia la guvernare, ii pun pe ai lor”. Cretini inruditi cu parlamentarii, idioti de partid cu diplome calpe, dame de companie cu amanti sus-pusi, neveste de sefi de partid, beizadele pe care parintii grijulii le-au transferat sa suga la tzatza statului ne administreaza in acest mod banii si vietile. Si, Doamne fereste, viatza mea, a ta, a copilului unuia dintre noi, ajunge printr-o fatalitate a sortii sa depinda de unul dintre astia.

Guvernul-calamitate-Ponta, condus din spate de banditi care umbla fara ciorap tras pe cap, dar in limuzine luxoase, risca sa produca nenorociri care vor avea 20 de milioane de victime colaterale. Ca mai stam spanzurati de un fir subtire de atza de lumea civilizata. Romania nu e Grecia sa puna bani mana de la mana toti europenii sa ne salveze. Ca doar nu credeti ca ne va salva, cumva, guvernul Romaniei (uite aici o marturie despre bulibaseala de care e in stare, merita citit fiecare rand: http://www.cocoon.ro/?p=2239 ). Ca va suferi o ilumiare in ceasul al 12-lea. O sa ramanem o Romanie cu lacrimile inghetzate pe obraji, incremeniti in zona crepusculara dintre lumea civilizata si spectacolul gretzos de tip-nord-coreean, in care tovarasul Kim-Pont-il ne va ranji seara de seara la televizor, spunand senin: „I-au gasit, sunt toti bine”.

PS: Din ciclul „Opozitia de plastilina”, cateva reactii care cred ca l-au facut pe Ponta sa moara de ras:

Raluca Turcan (PDL): „Sunt convinsa ca daca ministru de Interne era Vasile Blaga, lucrurile se desfasurau cu totul altfel.” ( http://www.turnulsfatului.ro/23918/turcan:-sunt-convinsa-ca-daca-ministru-de-interne-era-vasile-blaga-lucrurile-se-desfasurau-cu-totul-altfel.html?sst)

Da, da, madam, iar Bruce Willis ii salva pe toti. Daca si cu parca si cu da-te-n plm de lingusitoare!

O alta voce a Opozitiei, cica „tuna” si ea contra Guvernului USL: „A fost o operaţiune umanitară la limita. Într-o ţară civilizată şi care îşi respectă cetăţenii, nu s-ar fi permis plecarea de la sol a avionului pe o vreme nefavorabilă. Dar România duce lipsa de o infrastructură decentă, duce lipsa de autostrăzi, iar în condiţiile date, ţară noastră trebuie să supravieţuiască cum poate. Ruşine Ministerul Transporturilor pentru situaţia în care ne aflăm astăzi! Ruşine domnului Şova pentru că de un an de zile n-a făcut decât să plimbe hărţii de la un minister la altul. O minimă organizare ar fi salvat vieţi. Când s-a desfăsurat, în România, ultima simulare de protecţie civilă?” (MRU). http://www.mrusenator.ro/medicii-romani-merita-tot-respectul-nostru/

Da, da, mon cher, groaznic i-ai speriat! „Sa le fie rusine!”.  :))

Catalin Predoiu supraliciteaza si el pe pagina de FB: „Astazi am cerut demisia premierului Ponta si a Guvernului sau incompetent si asasin! Voi face plangeri penale ministrilor Radu Stroe si Ramona Manescu pentru neglijenta in serviciu! Plangerea va fi depusa saptamana viitoare, imediat ce voi incheia documentarea si argumentarea ei. Voi interpreta orice LIKE ca pe un semn de sustinere a acestei plangeri!”

Iti dai seama cand o numara Ponta laicurile lu’ matale cat o sa-i tremure izmenele! :))

Bref: oameni buni, suntem ca si singuri. Valea, la munca! Produceti si platiti taxe guvernului Ponta. Opozitia asta de plastilina nu ne va scapa de el prea curand. Sau iesiti in strada de capul vostru, ca Opozitia nu e in stare nici sa organizeze o conferinta comuna de presa in care sa-i spuna lui Ponta pe nume: „criminalule”!

Aura, you’re my hero!

Aura Ion, studenta la medicina, 23 de ani, a murit cu zile, desi scapase cu viata dintr-un accident aviatic. Sa cazi de la 2000 de metri si sa mori, inainte de toate, de frig, asta da ironie a sortii. Ceasul rau, veti spune. Eu nu cred asta. Cred in 1000 de ceasuri rele care au dus in fruntea unor institutii menite sa salveze vieti – grozave la exercitii si parade, dar falite cand e vorba de „the real thing” – niste incompetenti, niste taraie-brau, niste mosi-teaca, incapabili sa-si gaseasca, in plina zi, varful propriului nas.

Astept explicatii serioase, nu balmajeli guvernamentale, nu alte minciuni. Cum a fost posibil asa ceva? In epoca in care simpla detinere a unui telefon mobil te poate localiza? In 1996 (!) un lider cecen (1) era ucis de o racheta ghidata prin laser dupa ce armata rusa ii interceptase semnalul telefonului prin satelit. In 2014, in Romania membra NATO si UE, niste sateni hotarati sa ajute au gasit victimele accidentului din Apuseni inaintea oricarei institutii a statului. Stat care are radare, echipamente sofisticate si putere absoluta asupra a tot ce misca in aer si in eter.

Dar nu despre moartea Aurei vreau sa vorbim, Nicio vorba n-o va aduce inapoi.

aura6_n

Sa-i celebram viata, Aurei. Anii de invatatura, dragostea pentru meseria pe care si-a ales-o. Ce altceva te poate indemna sa te urci intr-o vechitura de avion si sa pleci de la Bucurestu tocmai la Oradea? Sa ne dorim ca generatiile tinere, prezente si viitoare sa-i semene. Sa doreasca sa invete, sa performeze in profesie. Doar ei ne pot duce ca natiune inainte.

Astept ca statul roman sa aiba decenta de a-i inmormanta pe Aura Ion si pe pilotul Adrian Iovan cu onoruri militare. Pentru ca au murit in slujba comunitatii. Sunt egalii soldatilor din Afganistan si din alte teatre de razboi, ai pompierilor care se arunca in foc pentru a salva semeni, ai politistilor care lupta fizic cu infractorii.

Aura, you’re my hero!

(1) http://en.wikipedia.org/wiki/Dzhokhar_Dudayev#Death_and_legacy

 

 

 

Base, esti platit sa nu obosesti!

Motto: „Sunt platita sa nu obosesc, la fel si dumneavoastra”, Victoria Nuland, la intalnirea de la Cotroceni cu Presedintele Romaniei, Traian Basescu

O replica-brici, nu-i asa? O trecere directa de la politeturile de bun-venit la chestiunile serioase. Sunt platita sa nu obosesc, adica imi fac treaba pentru care contribuabilul american plateste taxe ca s-o pot face. Dumneavoastra la fel. Deci, Base-dear, lasa planurile de pensie, amana plimbarea nepotilor in parc., Ai pornit o treaba, poate 9 ani nu au fost de ajuns, mai e unul si nu doar unul, ca doar nu se sfarseste lumea cand vei pleca de la Cotroceni. Dar cu Justitia independenta se poate sfarsi cat ai zice Ordonanta de Urgenta!

Imi vine in cap sloganul de campanie cu „tepele din Piata Victoriei”. E drept, cate o teapa l-a mai impuns pe Nastase in puscarie (bis!) si pe alti fosti ministri si demnitari in zeghe. Dar, se pare, nu-s suficiente. Dedulcirea la banul public a deminitarilor de toate culorile nu se vindeca doar cu cateva condamnari spectaculoase. Daca nu au respect pentru  lege, macar sa inceapa sa le fie frica de ea. Si sa afle ca n-o pot schimba cand si cum le place. Ca nu-si pot inventa imunitati si amnistii peste noapte.

Deci, domnule  Basescu, dincolo de salariul de Presedinte, v-am platit anticipat in 5,3 milioane de voturi, De doua ori la rand. Ca n-ati stiu sa cresteti alt purtator de stindard, ori ati avut ghinion, ca nu s-au dovedit pe masura, ca ati avut slabiciuni pentru personaje marunte, care n-au facut decat sa tulbure apele, toate astea nu va scutesc de responsabilitate. Va obliga sa perseverati. Justitia independenta este un „must” nu o toana, nu un slogan de campanie.

Cat despre noi, pentru noi, cei marunti, anonimi, dar cetateni in adevaratul sens al cuvantului, nu oite resemnate in turma, doamna Neuland  a avut un alt mesaj: „So, I would urge all Romanians, no matter what political party you support, no matter where you live in the country, to fight hard to protect and defend the independence of you judiciary and to keep it out of politics.”

Mai pe scurt si romaneste: luptati pentru independenta justitiei, nici voi n-aveti voie sa obositi. Nu sunteti platiti pentru asta, dar, daca n-o faceti, veti plati din greu.

Delirul de omnipotenta si Nastase reloaded in jail

Am vazut ieri un remake, mai putin dramatic, fara fulare Burberry, dupa filmul „condamnarea cu executare”.. Cu Nastase reloaded in jail Romania pare mai aproape de normalitate. Un infractor, indiferent de rangul prezent sau trecut, a fost trimis de Justitie unde ii e locul: la puscarie. Si nefiind caz singular, caci lista puscariasilor din Romania mai numara destule capete de fosti ministri, deputati, primari si alte „scule” de partid si de stat, iti vine sa zici: se vede, in sfarsit, o luminita la capatul unui tunel ce parea nesfarsit.

Ce i-a dus pe toti acesti fosti domni-actuali puscariasi din fotoliile moi si caldute pe tambalul de la parnaie? Juristii vor raspunde in cor: infractiunea. Incadrarea faptelor lor in cutare si cutare articol de Cod Penal. E drept. Dar la nivel uman? Sa fie lacomia? Ca n-au stiut cand sa se opresca, inainte ca inavutirea galopanta si spectaculoasa sa bata la ochi?

Nastase este un exemplu de manual. Va mai amintiti porecla care a facut cariera  „Nastase-patru case”? Simptomatica. Unui om normal i se pare imposibil sa isi faca din salariu in doar cativa ani atatea case, daca mausoleul din Zambaccian poate fi numit doar casa, sau domeniul de la Cornu ar putea trece drept „casuta de vacanta”. Trecem cu vederea colectia de obiecte de arta. Multi vad, putini cunosc. In memoria colectiva au ramas cele 4 case rasarite de nu se stie unde in batatura unui domn care a fost 20 de ani  exclusiv lefegiu al statului in diverse functii. Ca-i tare greu de crezut ca domnul Nastase si-a rotunjit substantial averea din postura de profesor la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti. Sau din cabinetul de avocatura. Ori din drepturile de autor ale volumelor publicate.

Un tip inteligent ca Bombonel ar fi trebuit sa intuiasca faptul ca ceea ce bate la ochi prea tare, pana la urma va fi pus in lumina reflectoarelor. Si, cine stie, cu un pic de ghinion, un procuror fara inhibitii si niste judecatori  carora li se falfaie robele de rangul justitiabilului, treci din blocul ultra-central la domiciliu obligatoriu intr-o celula. Si a intuit, de buna seama. Cum, la fel, Voicu, Vantu, Becali, Voiculescu, Fenechiu si altii ca ei, au stiu ca in orice joaca cu focul exista riscul sa te arzi.

Dar cine sa puna frana lacomiei si delirului de grandoare cand simti ca ai toate fraiele, itele, painea si cutitul in mana? Prudenta de a „acoperi oala”  este inhibata si incepi sa lasi urme. Aproape caraghios, ca-n Caragiale, o „scrisoare pierduta”, un act nedosit la timp, un telefon imprundent te pot transforma din client Armani in „frequent user” al casei de moda „Zeghea”.

Realitatea este asta: in 2004 PSD a crezut ca va stapani Romania pentru inca 10 ani cel putin, atat cat era proiectat dublul mandat al lui Adrian Nastase la Cotroceni. Nu mai avea nevoie de niciun capac peste oala. Putea fura in voie oricine era parte din „club”. Putea lasa garda jos pentru ca doamna Stanoiu, eternizata la Ministerul Justitiei, administra cu mana de fier dosarele. Delirul de omnipotenta le-a fost insa fatal.  Banii de campanie rostuiti prin dubiosul „Trofeu al calitatii”, cumpararea pe bani publici a majoritatii mass-media, entuziasmul unei armate de fundtionari de stat ingrasata in 4 ani de guvernare si dornica sa continue „cariera” de jaf si trai lesnicios inca 10 au fost inutile. Printr-un mecanism constient ,sau venit din subconstient de autoaparare, in ziua de 12 decembrie 2004, 5.126.894 de cetateni romani au votat cu contracandidatul lui Nastase, Traian Basescu.

Delirul de omnipotenta s-a transformat in frica. In lupta crancena prin instante si in subteranele Justitiei, cu orice mijloace. Cu bani scosi de la ciorap, cu amenintari, intimidari si manevre machiavelice de culise (zicerile lui Voicu sunt edificatoare), cu exceptii peste exceptii, judecatile au fost impinse aproape la limita prescrierii faptelor.  Oricat de lungi li se vor fi parut mandatele lui Traian Basescu, paradoxal, timpul a trecut prea repede. Si au venit si verdictele.

Social, condamnarea hotilor de rang inalt este importanta pentru a inhiba in orice cetatean pofta de a se infrupta din avutul altuia.  Pentru actualii si viitorii conducatori, toata istoria asta are un singur talc: aviz amatorilor!

http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/delir-de-grandoare