Delirul de omnipotenta si Nastase reloaded in jail

Am vazut ieri un remake, mai putin dramatic, fara fulare Burberry, dupa filmul „condamnarea cu executare”.. Cu Nastase reloaded in jail Romania pare mai aproape de normalitate. Un infractor, indiferent de rangul prezent sau trecut, a fost trimis de Justitie unde ii e locul: la puscarie. Si nefiind caz singular, caci lista puscariasilor din Romania mai numara destule capete de fosti ministri, deputati, primari si alte „scule” de partid si de stat, iti vine sa zici: se vede, in sfarsit, o luminita la capatul unui tunel ce parea nesfarsit.

Ce i-a dus pe toti acesti fosti domni-actuali puscariasi din fotoliile moi si caldute pe tambalul de la parnaie? Juristii vor raspunde in cor: infractiunea. Incadrarea faptelor lor in cutare si cutare articol de Cod Penal. E drept. Dar la nivel uman? Sa fie lacomia? Ca n-au stiut cand sa se opresca, inainte ca inavutirea galopanta si spectaculoasa sa bata la ochi?

Nastase este un exemplu de manual. Va mai amintiti porecla care a facut cariera  „Nastase-patru case”? Simptomatica. Unui om normal i se pare imposibil sa isi faca din salariu in doar cativa ani atatea case, daca mausoleul din Zambaccian poate fi numit doar casa, sau domeniul de la Cornu ar putea trece drept „casuta de vacanta”. Trecem cu vederea colectia de obiecte de arta. Multi vad, putini cunosc. In memoria colectiva au ramas cele 4 case rasarite de nu se stie unde in batatura unui domn care a fost 20 de ani  exclusiv lefegiu al statului in diverse functii. Ca-i tare greu de crezut ca domnul Nastase si-a rotunjit substantial averea din postura de profesor la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti. Sau din cabinetul de avocatura. Ori din drepturile de autor ale volumelor publicate.

Un tip inteligent ca Bombonel ar fi trebuit sa intuiasca faptul ca ceea ce bate la ochi prea tare, pana la urma va fi pus in lumina reflectoarelor. Si, cine stie, cu un pic de ghinion, un procuror fara inhibitii si niste judecatori  carora li se falfaie robele de rangul justitiabilului, treci din blocul ultra-central la domiciliu obligatoriu intr-o celula. Si a intuit, de buna seama. Cum, la fel, Voicu, Vantu, Becali, Voiculescu, Fenechiu si altii ca ei, au stiu ca in orice joaca cu focul exista riscul sa te arzi.

Dar cine sa puna frana lacomiei si delirului de grandoare cand simti ca ai toate fraiele, itele, painea si cutitul in mana? Prudenta de a „acoperi oala”  este inhibata si incepi sa lasi urme. Aproape caraghios, ca-n Caragiale, o „scrisoare pierduta”, un act nedosit la timp, un telefon imprundent te pot transforma din client Armani in „frequent user” al casei de moda „Zeghea”.

Realitatea este asta: in 2004 PSD a crezut ca va stapani Romania pentru inca 10 ani cel putin, atat cat era proiectat dublul mandat al lui Adrian Nastase la Cotroceni. Nu mai avea nevoie de niciun capac peste oala. Putea fura in voie oricine era parte din „club”. Putea lasa garda jos pentru ca doamna Stanoiu, eternizata la Ministerul Justitiei, administra cu mana de fier dosarele. Delirul de omnipotenta le-a fost insa fatal.  Banii de campanie rostuiti prin dubiosul „Trofeu al calitatii”, cumpararea pe bani publici a majoritatii mass-media, entuziasmul unei armate de fundtionari de stat ingrasata in 4 ani de guvernare si dornica sa continue „cariera” de jaf si trai lesnicios inca 10 au fost inutile. Printr-un mecanism constient ,sau venit din subconstient de autoaparare, in ziua de 12 decembrie 2004, 5.126.894 de cetateni romani au votat cu contracandidatul lui Nastase, Traian Basescu.

Delirul de omnipotenta s-a transformat in frica. In lupta crancena prin instante si in subteranele Justitiei, cu orice mijloace. Cu bani scosi de la ciorap, cu amenintari, intimidari si manevre machiavelice de culise (zicerile lui Voicu sunt edificatoare), cu exceptii peste exceptii, judecatile au fost impinse aproape la limita prescrierii faptelor.  Oricat de lungi li se vor fi parut mandatele lui Traian Basescu, paradoxal, timpul a trecut prea repede. Si au venit si verdictele.

Social, condamnarea hotilor de rang inalt este importanta pentru a inhiba in orice cetatean pofta de a se infrupta din avutul altuia.  Pentru actualii si viitorii conducatori, toata istoria asta are un singur talc: aviz amatorilor!

http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/delir-de-grandoare

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s