Romanika: o Administratie dementa huzureste pe banii nostri

Vom numi generic Administratie, tot ceea ce inseamna Statul, cu toate puterile lui, centrale si locale, intoarse parca impotriva noastra, puse sa ne toace banii de taxe si sa-i mai indese si in buzunarele proprii sau ale „clientelei”.

Exemplul 1: „Winter is coming”! Nu va grabiti la televizor, urmatorul sezon din „Game of thrones” e abia la primavara. O sa-l vada aia care apuca sa treaca iarna cu bine. Si nu numai in Bucuresti. Unde, cica, se cearta aia de la termoficare cu aia de la energie si dai si lupta, de o sa ramanem cu caloriferele reci. Iar Primaria Capitalei, ca si alea din multe orase ale Romaniei, da din umeri. Pai, nu va e rusine, hahalerelor? Cine a condus, bre, orasele astea? Cine a avut pe mana un patrimoniu de termocentrale si retele de termoficare? Baba de la etajul 4, care o sa dardaie din gros? Sau sugarul de la 2, caruia ma-sa o sa-i dea banii de lapte pe curent, ca sa-l tie caldut la aeroterma? V-ati pus la conducere numai smenari, care au saracit societatile, care n-au facut reparatii si modernizari desi ati avut zeci de ani Monopol, mah, lichelelor! A fost nevoie de subventii groase pentru ca voi n-ati facut ce trebuia, pentru ca ati furat si v-ati scaldat in incompetenta. Cine plateste, mah, distrugerea asta? Contribuabilul, saracu’! Ala de o sa dardaie.

Exemplul 2: Va vine sa credeti sau nu, la 25 de ani dupa ’89, inca mai sunt titluri de proprietate pe terenuri si paduri neemise (si eu pandesc unul, ca bunica, saraca, s-a prapadit acum 11 ani, inca asteptand sa i se emita titlul pe terenul primit de zestre, 3500 mp, in varful dealului, nu la Arcul de Triumf), desi actele si lucrurile sunt clare. Disperati, oamenii au mers in judecati si cand au ajuns la exasperare au ajuns la CEDO. Care, de buna seama, condamna, ca si in alte pricini, Romania. Din pacate, nu-i condamna la ocna pe tampitii si smenarii din Administratie, ci da amenzi pe care, ati ghicit, contribuabilul, saracu’, le va plati din taxele lui. Sa mai aduc aminte si de parandaraturile de la Fondul nu stiu care, care n-a dat o letcaie proprietarilor de drept, dar a inghesuit sute de milioane de euro (din banii tai de taxe, fraiere!) in buzunarele baietilor destepti care au cumparat „drepturile litigioase”?

Exemplul 3: In buricul Bucurestiului, v-am mai vorbit despre asta, s-a construit o cladire de birouri, cu binecuvantarea vecinului, cu autorizatie de la Administratie, cu toate alea-alea. Cand vecinul s-a razgandit si a inceput sa strige ca noua cladire ii va distruge proprietatea. S-a opintit din rasputeri sa opresca constructia, dar, din fericire, pentru ca proiectul era intr-adevar bun, aceasta s-a terminat fara sa-i produca nicio dauna. Dar „drobul de sare de pe soba” inca se rostogoleste in instante si, cica, cladirea nou-nouta va trebui demolata. Avem asa: una bucata administratie locala, care ia taxe de avize si autorizari, una bucata administratie in juridic de asta data, care ia si ea taxe de timbre ai alte povesti si, avem una bucata vecin, care, si el, fatalitate, e tot stipendiat al statului, avand rang de episcop, deci leafa de ministru. Toate aceste bucati de administratie, adunate contra unui cetatean oarecare, primesc bani, desigur, din taxele contribuabililor. Excelent! Drept rasplata, daca-si duc la indeplinire planul de demolare, ne vor mai trimite o nota de 60 de milioane de euro, ca atat costa sa pui jos un bloc de 17 etaje in sus si vreo 3 in jos. Cine plateste? Noi, fraierii de contribuabili, de buna seama, vreo 30 de euro de cap de cetatean cu buletin de Bucuresti! Lor? Nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase, ba o sa ne scoata ochii ca au incasat taxe si impozite de la proprietarul cladirii, deci, au adus venituri la buget, sunt utili societatii. Pagubasul? Da-l dracu’ de venetic, sa-si ia catrafusele si s-o intinda! Dupa care, mvaiii, o sa auzi un plangaret din Administratie, care va zice trist: „au scazut investiile straine in Romania”.

Exemplul 4: Sa ridice doua deshte ala care are o firma, cat de mica, dar care primeste anual scrisori de la Societatea Romana de Radio, societate care invoca neste sume de plata catre ea,. pentru serviciul public de Radio. Bah, sunteti cu capul? Da’ da ce? Pentru ca e serviciu public? Ca ne dati noua cotele apelor Dunarii? Sau obositele alea de jurnale? Bre, multi nici nu stim pe ce frecvente emiteti! Dar vreti sa va dam bani? Asa, ca s-a trezit un Stan Papusa sa faca o lege cu, pardon, curul, ca sa puteti voi sa belferiti pe banii nostri? Da, nene, sa existe radio public, platit de la Buget, daca-i da mana Bugetului, dar nu ne bagati noua pe gat frecventele voastre. Cum ne bagati si in factura de curent taxa TV. Bah, platesc deja cablul odata! Ba, de doua ori, si acasa si la firma. De cate ori vreti sa subventionez pravalia lu’ Nea Stelica, aia plina de neamuri si cumetri? Poate ca maine, ca tot sunt faliti, si radioul si TVR-ul, mai inventati ceva, un timbrisor macar, sa platim si a treia oara. Ca tot ne-am obisnuit sa platim oalele sparte de Administratie.

Exemplul 5: De scoli, spitale, drumuri, opere publice nu-s bani. Dar viraram 25 de meloane de leusori grei sa mai ridicam nitel la Catedrala  mantuirii neamurilor proaste. Primul ministru a dat un ditai terenul de cateva mii de metri patrati, in Bucuresti, pentru alta o Catedrala. De unde ai avut terenul ala, bah? De la tac-tu?  Cum poate sta un bun public doar in pixul unui ins? Pe cine ai intrebat, mah, daca nu cumva, pe terenul ala, vrem sa facem altceva? Un parc, de pilda. Sau o mega parcare, sa mai incapa si masinile pulimii undeva, ca, deh, voi, aia, baietii de Floreasca si Controceni, aveti curti la viloaiele cumparate pe 2 lei de la RAPPS.

Morala este asta: oricat de aberant ar actiona, din Administratie nu  pateste niciodata nimeni nimic. Oricant de risipitor sau tampit este. Doar prostu’ de contribuabil trebuie sa zoreasca la ANAF cu banii de taxe. Ca, nu-i asa? „Romania functioneaza cu taxele tale”.

Pa bune, ii lasam la infinit sa-si bata joc de banii nostri?

Anunțuri

Kokalaristan

Bun venit in Kokalaristan!, ar trebui sa scrie pe indicatoarele care iti arata ca ai intrat in acea parte a Uniunii Europene numita oficial Republica Romania. Nu, nu e vorba despre legendarul Vaslui, ci despre acea parte de Romanie emigrata in restul Europei, care vine acasa in concediu. Peste tot, nu doar in Vaslui. Tipii aia despre care se spune ca vor ridica gradul de civilizatie pentru ca au invatzat, s-au educat, si-au largit orizontul, bla-bla, etc.

De ce ne e dor, printre altele, de casa?Pentru ca de cum treci granita sfarsesc toate restrictiile: de comportament, de viteza, de orice. D-aia iubim  tzarisoara!

In Anglia, de pilda, nu ti-ar trece prin minte sa dai muzica la maxim, sa asculte manele vrand-nevrand tot comitatul. Si nu de teama amenzilor, sau a unui Tommy care-ti bate-n poarta, ci din educatie. Sa nu deranjezi, sa nu iesi in evidenta prin nimic. Dar, home sweet home, am venit! Na, vecinilor, de la mandelu’, muzica la tot cartierul! Fara numar! Ca la noi asa e, se poate! Daca vreun ciufut de vecin suna la 112, no problem! Il cinstim pe politist, dam nitel mai incet muzica si cand masina cu girofar dispare intr-un nor de praf o luam de la capat.

Sau ne e dor de Romanika pentru ca ni se pare de la sine inteles ca din BMW-ul cu numere de Germania putem arunca un PET sau o cutie de bere pe geam. I-ote cum se rostogoleste la 120 km/h! Ha, ha, lasa-i dracu’, sa curete, nu vezi ce jeg e in tara asta?

Am Haudi, manca-ti-as! Asa ca pot parca pe plaja, direct pe nisip. Hai, nu ma plictisi cu prostiile! Sigur ca la Rimini nici prin cap nu mi-ar trece, dar, parlitilor, sa nu uitati ca noi tinem Romanika in spinare! Ca trimitem euroi acasa. Voi frecati menta pe ajutoare sociale, iar noi ne rupem carca spaland babe la cur. Deci, mucles, locul asta de parcare intre cearceafuri ni se cuvine cu varf si indesat!

Lista o puteti completa cum va place. E august, luna de concediu in care se intorc „capsunarii”. Legenda civilizarii prin mimetism, prin traiul in alte tari e doar o poveste, Care a plecat domn, domn se intoarce, poate mai domn. Cocalarii raman cocalari si daca ar trai 100 de ani la Versailles. Iar vacanta e doar un prilej de a refula arogant in doua saptamani toate frustrarile acumulate in tara de adoptie, cand plangi de ciuda, ascultandu-l pe Guta in surdina.