Despre proști, cu dragoste

Motto: „O țară de proști, care nu învață nimic din ceea ce li se întâmplă” (concluzia lui tata la alegerile de ieri)

•  Am o mătușă de vreo 75 de ani, isteață foc și umblată prin lume. Am muncit 2 ore s-o conving în 2014 să nu voteze cu Ponta. Degeaba. Pentru că ”Ponta mi-a dat înapoi la pensie ce-mi luase Boc” (contribuția la sanatate în speță). Plagiat, corupție, stoparea investițiilor, care pe termen lung riscă să ne lovească pe toți, inclusiv pensia ei anemică după 40 de ani de muncă. Toate cuvintele i-au trecut pe lângă urechi. Mi-a răspuns sec: ”O să vedem atunci ce va fi. Până una-alta mi-am luat lemne cu banii ăia”. E mai aproape cămașa decât haina. E corupt? Dă-l dracu, dar măcar ne-a dat și nouă ceva. Cine crede că electoratul judecă altfel e prost.
• Dreapta, dacă mai e dreaptă, nu se va putea bate niciodată cu stânga în demagogie și populism. Stânga va împrumuta bani cu camătă dacă trebuie ca să le dea votanților ei iluzia că trăiesc mai bine, aruncând pe piață cifre calpe și bani care vor fi plătiți de generațiile viitoare. Grecia este, sper, un exemplu care nu mai are nevoie de comentarii. La France, aussi. Italia, lo stesso. Pentru că e mai ușor să primești orice, decât să muncești ca să ai. Nu a avut nimeni curajul să explice că dacă se mai pun multe taxe pe ăia care muncesc, vor falimenta și vor pieri cu toții, așa că nici ajutoarele nu mai au de unde veni. Că omori vaca aia care dă lapte. Dar pentru asta trebuie educație, vorbit din om în om, din birourile de campanie nu ajunge mesajul la ”andrisant”. Iar campania viitoare a început ieri. Cine crede că dreapta va câștiga din birou sau cu postaci pe net e prost.
• Până ce asistența socială, cu ajutoarele aferente, nu va ajunge pe mâna unui organism cu totul independent, care să nu aibă nici în clin nici în mânecă_cu politica, primarii în exercițiu vor fi aleși și din pușcărie. Mai ales la țară. Cine crede că Sistemul va renunța fără luptă la jugul sclavagist ce ține captiv electoratul sărac  e prost.
• Pare incredibilă bătălia voturilor mereu pierdută de tineret în fața generației a 3-a. E credibilă pentru că tinerilor nu le vorbește nimeni. Pensii, medicamente compensate, spitale, azile, cluburi pentru seniori, asistența la domiciliu, ajutoare în alimente și altele. Un leitmotiv mereu câștigător. Dar: școli de meserii, cu cursuri gratuite, creșe, grădinițe, cluburi pentru tineret, tabere pentru copiii nevoiași, etc.) nu prea auzi. Cine crede că tineretul va fi lovit de o epifanie și va ieși hodoronc-tronc la vot, fără să fie băgat în seamă, e cam prost.
• Iluzie e că vom muta Establishmentul din loc cu un șoricel nou, curat, drăgălaș. Cine nu are 18.000 de membri, măcar câte unul pentru fiecare secție de votare, să nu se bage la parlamentare, că se baga degeaba, îl mâncă pisica. Trebuie agregare, aliante, chiar calcand pe orgolii, altfel, munca degeaba. Clotilde va ajunge exemplu de manual. Cum poți pierde când ai câștigat. Chapeau pentru cei 30% ai USB. Să n-ai oameni nici să păzești toate urnele și să ai 30% e o performanță. Sistemul va găsi o cale să stopeze și calea asta.  Cine crede că ulciorul USB va mai merge odată la apă e prost.
• Legislația electorală, făcută să avantajeze Sistemul nu se va schimba fără luptă, fie și în stradă. Cine crede că Ei vor lăsa frâiele din mână de buna voie e prost.
• Iluzia că ”suntem mulți” este întreținută de aceleași grupuri efervescente din virtual. Ne dăm like între noi și avem iluzia că mamă-mamă ce mulți și deștepți suntem. Ba, unii anunță cu satisfacție că au mai alungat dintre prieteni un ”inamic”. Nu câștigi decât comoditate când predici celor deja convinși. Mesajul se oprește fix în același cerc strâmt. Era un banc cu regaliștii, care se întruneau la ei la sediu și povesteau și se ambalau, țipau într-un glas ”trăiască Regele” și plecau convinși că toată suflarea țării nu visează decât monarhie. Unii mai înfierbântați, când ajungeau în stradă, strigau entuziaști: ”Trăiască regele!” Iar lumea se uita la ei ca la niște ciudățenii și ei nu pricepeau de ce trecătorii nu se încolonează în spatele lor. Cam așa și cu bravii noștri luptători pe net. Cine crede că fără a ieși în câmpul deschis al lumii reale, să convingă pe cei neconvinși, va câștiga vreo bătălie e prost.
• Iar ăla, care a scris și el toate astea pe un blog, în speranța că făcătorii de politică de dreapta vor învăța ceva, e prost.

Publicitate