Hai să nu ne vindem singuri iluzii! Pe 10 august 2019 nu ne vom lua nicio țară înapoi! Cum n-am luat-o nici pe 10 august 2018. Ne-am luat gaze și pulane pe spinare cu ghiotura, dar Țara a rămas în labele jegoase ale PSD și acoliții. Și, de fapt, care Țară o vrem înapoi? Care versiune? Țara asta n-a fost normală la cap niciodată. Din 1945 încoace nici atât! Mai înainte, ca să nu aveți iluzii, era țara descrisă de Eminescu în articolele din Timpul și nemurită de Caragiale în nopțile furtunoase. Și mai înainte, ha, ha, înainte de pașopt neicusorule si puicusorule, altă dandana. Spre știință, boierii trădători erau români get-beget, da? Sigur, vom avea mereu alibiuri solide, Că turcii, că fanarioții, că unguru, că tătaru, că vizigoții, până la trădătoru ăla dac, exact, ăla care a mușcat mâna care l-a hrănit… Deci, care versiune o vrem înapoi? Dacă m-ați întreba pe mine, niciuna. Cu câte un domnitor mișto odată la 100 de ani, cu niște pașoptiști luminați la 500 de ani odată, bre, nu se face primăvară. Ăstora, luminile istoriei, ca să reușească, le trebuia alt popor. Altă mentalitate.
Să mă iertați, compatrioți, dar vina este, până la urmă a poporului care rabdă toți imbecilii și ipocriții la conducere. E ceva în gena noastră, care toarnă apă rece în mămăligă și aia nu explodează nici moartă.
Nu vreau, domnule, nicio Românie înapoi! Niciuna dintre cele pe care le-am văzut, ori despre care am citit în istoria noastră mereu suspectă de a fi fost cosmetizată. Io vreau o Românie europeană, care-și taie cu mâna ei legăturile cu Fanarul și aruncă la gunoi zicala capului plecat pe care nu-l taie sabia. De ce România a avut cel mai dur și odios sistem comunist, pe care până și Stalin putea fi gelos? Fără o primăvară ca la Praga, fără o Budapestă invadată de tancuri rusești… Le-a fost ușor tuturor în istorie să supună un popor care privea doar în pământ. Ori în oala lui de ciorbă, nah, avem ce mânca azi, hai să stăm cuminți, o fi mai bine mâine.
Hai, să lăsăm istoria! Ca mâine e 10 august. Deja călăii de anul trecut au ieșit la încălzire. Cucoș face vocalize, să nu i se gâtuie vocea când o da prin stație ordinul „rupeți-i”! Purtătorul de vorbe al Jandarmeriei deja cred că are scris comunicatul prin care justifică orice porcărie. Proasta nației deja și-a băgat concediu, Oha nici nu s-a întors din vacanță.
În toate marile răscruci ale României din istorie a fost un mare absent: poporul. E riscant să vii în piață? Ținând cont de mizeriile anului trecut, sigur că da! E deranj, că, nah, dai weekend-ul întregii familii peste cap? Of course! Dar, nu e la fel de riscant să te internezi în aceleași spitale infestate de mizerii cărora încă nici nu le cunoaștem bine numele? E și mai riscant să suni la 112, că-ți închide telefonul în nas. E de-a dreptul sinucigaș să vrei să fii tratat ca un om măcar atunci când te duci să plătești dracului taxele. Ce avem de pierdut? Un pic de confort? Câteva ore din viață? Nu se poate schimba nimic fără popor. Știu, știu, urlăm la clădiri goale. Rezolvarea adevărată este la urne și până atunci mai e un an. Dar, hai, să încălzim motoarele! Să ne adunăm măcar ca să nu mai avem senzația că urlăm de unii singuri între pereții casei noastre, sau pe fantomatici „pereți” ai internetului.
Nu, nu ne vom lua Țara înapoi. Vom construi una nouă, modernă, în care să-ți fie drag și nu teamă să trăiești. Dar pentru asta trebuie să fim prezenți. În stradă și la urne.
Să nu ne ascundem după degete, vai, sunt în Provincie, să iasă ăia de la București. Prietena mea Lili Crăciun, chapeau Madame!, a adunat în Sântandrei 200 de inși în fața primăriei. În orice localitate e o Primărie, în orice Județ e o Prefectură. Ca să putem goni ciuma roșie, trebuie întâi să gonim comoditatea din noi. Dacă n-ai mortul pe masă în casă, ori nu ești în comă la spital, n-ai nicio scuză. Orice schimbare are nevoie de un ingredient esențial: poporul.
blogdecainerau 