E timpul ca Rezistența să iasă la vedere

De cele mai multe ori, ieșim în stradă puțini. Nu pentru că am fi puțini cei care gândim că PSD și acoliții penali fac bine ce fac. Ci pentru că serviciul ne lasă timp puțin, vremea e haină, sau fizicul ne e plăpând ori bolnav. Și, când ne întâlnim puțini, deși problemele sunt multe și grave, ne întoarcem acasă și mai deprimați.  Iar ei rânjesc pe sub mustăți, sperând că vom obosi, iar ei vor scăpa liniștiți cu ce au furat și vor mai fura fără grijă.

E atât de simplu să le arătăm că suntem mulți! Nu poți veni în Piața Victoriei? OK. Dar când ieși din casă poți purta un însemn cât de mic și improvizat cu #REZIST.  O insigna veche peste care lipești un post-it pe care ai scris #REZIST, ori o banderola dintr -o pînză oarecare, pe care o porți pe braț. Fie și o bandă de hârtie adezivă lipită de rucsac. Orice e la îndemână.

Am trăit experiența asta în 1990, cu insigna de  Golan. La început ți se va părea bizar că se uită lumea la tine, după care, în magazin, pe stradă sau în metrou vei vedea #REZIST  la altcineva. Și veți schimba o privire complice. E mai cool decât atunci când îți dă un prieten like pe FB. Chiar și afară din bula ta, sunt mulți care gândesc ca tine. Nu ești singur! Și asta ne va da curaj.

 

Reclame

O Constituţie nouă, nu vouă!

Magna Carta Dignitas, un proiect civic care-si propune sa aduca o contributie la scrierea unei noi Constitutii pentru Romania s-a lansat ieri.

Va veti intreba ce naiba ne-a lipsit? Mai ales acum in prag de campanie electorala? Pai uite ca ne lipseste o Constitutie clara, limpede, fara echivocuri, care sa nu trosneasca din toate incheieturile cand puterile statului se iau nitel in coarne intre ele. Parca vara asta s-a vazut mai mult ca oricand ca e schioapa, ca lasa loc de interpretari si ca e depasita.

De ce un proiect civic? Pentru ca documentul fundamental al unei tari trebuie sa fie al tuturor cetatenilor ei, de pretutindeni. Pentru ca este un contract intre cetateni si entitatea numita stat. Este regula jocului democratic. Stabileste cum noi, cetatenii, le dam unor autoritati, de noi create si recunoscute, puterea de a guverna cetatea. Iar la regulile jocului trebuie sa participe toti, nu numai o parte. O Constitutie buna va fi izvorata, impartasita si recunoscuta de cetateni. Va fi respectata in litera si spirit. Nu va veni impusa, pusa formal la referendum, dupa o insuficienta campanie de informare de 30 de zile. Remember 2003?

Politicianul este, de buna seama, si el cetatean. Doar ca, privind actuala clasa politica romaneasca, nu-ti vine sa o lasi de capul ei. E suficient sa vezi cat de permisive sunt Regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului ca sa vezi cat de ingaduitori vor fi cu ei insisi. E ca si cum i-ai da repetentului clasei sarcina sa faca subiectele la o teza si sa o supravegheze. Ziceti ca e o comparatie cam dura? Atunci amintiti-va rezultatele Referendumului din 2009 si constatati pe 9 decembrie ca in loc de 300 de parlamentari vom avea peste 500. Cam asta fac politicienii romani. Asta este, astazi, raportul de forte intre cetatean si clasa politica asa cum reiese din actuala Constitutie.

Au trecut 22 de ani de cand ne-am recapatat libertatea cuvantului. S-o folosim!

Multumiri profesorilor Ioan Stanomir si Radu Carp pentru implicarea in acest proiect.

O relatare mai aplicata a lansarii proiectului Magna Carta Dignitas, scrisa de Sorin Sarba, veti gasi aici:  http://www.facebook.com/notes/sorin-%C5%9Farba/lansarea-magna-carta-dignitas-o-platform%C4%83-de-dezbateri-pentru-o-nou%C4%83-constitu%C5%A3ie/421094031290226

 

 

Schimbarea ciorapilor intre trupetii politicii romanesti

Ce mai vaiet, ce mai zbucium, au tremurat tranzistorii si circuitele integrate ieri in toate televizoarele. Internetul s-a facut si el frunza verde de pelin. A mai plecat un politician dintr-o parte in alta. Mai conteaza cum il cheama? Mai conteaza de unde a plecat si incotro o ia? Mai tine minte cineva al catelea este?

Hai, sa ridice piatra pe care scrie ‘tradator” partidul care n-are traseisti d-astia in randurile lui! Partidul care nu creaza oportun un nou post de vice-presedinte, responsabil cu efectul razelor de luna asupra pantofilor cu talpa de crep, ca noul-venit sa se simta bagat in seama. Ciugulit la orgoliu.

Conteaza aceste partide primitoare de „azilanti politici” ca noua achizitie va trage dupa ea si electoratul? Poate ca la primari mai merge, omul gospodar va fi urmat de locuitori, ca nu partidul din care facea parte l-a facut gospodar si sa speram ca nici partidul cel nou nu-l va strica.

Dar la parlamentari, unde votul este politic, cum mai vine asta? Lasa doctrina, prea putini mai voteaza doctrine astazi, ca s-au amestecat de nu mai stii care-i dreapta si care-i stanga. Dar cand ti-ai luat voturile tipand din rarunchi „Jos Cutare”, cum dracu le explici alora de-au pus stampila pe tine ca acel Cutare este acum o finete de baiat? O bomboana numai buna de pus pe coliva moralei din politica si a obrazului tau gros?

Si te miri ca „aia” nu mai vin la vot?  Te intrebi de ce faci eforturi sa mai gasesti membri de partid?  Ca la sedinte va adunati doar voi, aia care ati prins niscai scaune de sefi? Ca sa centrati si sa dati cu capul tot voi? Te apuca lehamitea cand pregatesti pungile electorale, ca „ingratii” astia de alegatori nu mai ies gratis din casa? Te doare capul cand numeri autobuzele tale, estimand cate autobuze vor pune in miscare adversarii? Pai cum sa nu stii estimarea? Pana ieri ai fost la ei in batatura, si chiar daca nu erai tu, mai sunt 3-4 prin partid care au fost. Pe unii ii poti folosi drept biblioteca, baza de date de tactici electorale, ca au trecut prin mai mult de doua partide. Sunt o comoara de intelepciune.

Asta intelegeti voi prin reformarea/curatirea clasei politice? Faceti la fel ca o „cisma” de caprar de pe vremuri, care-si batea joc de trupeti, permitandu-le sa-si schimbe ciorapii. Intre ei.

Domnilor, sunteti irecuperabili. Clasa asta politica trebuie inlocuita din radacina. Pentru ca este alcatuita din traseisti si din cei care-i primesc cu bratele deschise pe tradatori, clamand ca urasc tradarea. Cel mai cinstit ar fi sa-l proclamati pe domnul Prigoana presedintele tuturor partidelor politice. Macar omul a facut o afacere din ridicarea gunoaielor si reciclarea materialelor. In loc de sedii sa va dea cate un tomberon la fiecare.

Imperiul roşu contraatacă

Mi-am incasat primul apelativ de „legionar” in 1990 de la comunistul  Ion Iliescu, la pachet cu alt apelativ, care a devenit in scurt timp o virtute: „golan”. Eram unul dintre „locatarii” zilnici ai Pietei Universitatii si incercam prin articole in „Baricada” sa sparg embargoul mediatic impus de FSN asupra manifestatiei.

Nici nu m-am infuriat, la vremea aceea, de apelativul aruncat, printre multe alte vorbe veninoase, de tovarasul Iliescu. Stiam de la parintii mei si de la bunici, ca, deh, nu scria asta in cartile de istorie dupa care invatasem, ca in anii ’50, daca erai incomod regimului, daca nu reuseau sa-ti gaseasca nimic-nimic in biografie, iti bagau repde o „simpatie legionara” in dosar si dus erai la Canal sau la alte institutii de reeducare.  In Ion Iliescu  s-au trezit rapid reflexele acelor vremuri si politica stalinista a denigrarii fara acoperire a dat roade. Minerii au venit intr-un suflet, la chemarea Tatucului sa lichideze cuiburile de „legionari” care amenintau prin cantece instalarea la carma si resursele Romaniei a comunistilor de rangul doi.

Au trecut 22 de ani de atunci. Sunt in Romania anului 2012, membra UE, membra NATO si cu acces la internet. Deschid un link din situl miscarii Noua Republica. O inregistrare a emisiunii lui Robert Turcescu de acum cateva zile, pe B1TV. Un dialog aprins, intre politicieni, despre stanga si dreapta, un scurt duel intre republicanul MIhail Neamtu si senatorul Georgica Severin. Si, deodata, Georgica Severin imi straga ritos: „Dumneavoastra sunteti o dreapta post-legionara”. Stooooop!  Banda inapoi! Poate mi s-a parut. Nimic, implacabil, Severin repeta „dreapta post-legionara”.

Ma uit in jur. Toate par normale. Laptopul, televizorul pe canalul Discovery, telefonul mobil la indemana. Deci n-am trecut prin tunelul timpului. Sunt in 2012. Din ce bezna istoriei a iesit, mai, Severin asta, care ma face si el „legionar”? Asmut Google pe el. E nascut in 1960, deci in anii ’50 nu era nici in scrisori.  E profesor de istorie, deci ar trebui sa aiba proprietatea termenilor. Aha, stai ca-i bine, incep sa ma linistesc, e un traseist, ca atatia altii, ales pedelist si convertit pesedist. Deci a dat mana, macar de cateva ori, cu Ion Iliescu. Au respirat acelasi aer. De ce nu te speli pe maini, mai, Georgica? Tu nu stiai ca stalinismul, dejismul si comunismul sunt contagioase?

Cu nen’tu Iliescu ne-am lamurit. Este incurabil comunist, democratia si pluralismul ii dau migrene. Dar matale? Ce i-oi fi invatat pe elevii aia de liceul din Campina, intre 1984 si 1989, cat le-ai fost profesor de istorie?  Ca oricui te deranjeaza e suficient sa-i tragi o eticheta stalinista, s-o repeti ca un papagal pana o crezi si tu, si l-ai ‘rezolvat”?

As fi putut sa scriu cele de mai sus mai pompos: „… incapacitatea organica de a comunica, inlocuita de aroganta si suficienta, promovarea non-valorilor, pervertirea sistemului de valori din societate….”, dar, vai, asta e un citat din insusi Georgica Severin. Cand a sarit dintr-o luntre de partid in alta. Nu ma intereseaza de unde a plecat, dar se pare ca destinatia finala i se potriveste bine. Ion Iliescu se poate mandri cu prozeliti. Imperiul rosu a supravietuit in „deep space” si e gata sa contraatace. Sa arunce cu invective staliniste in oricine vrea o clasa politica noua, in oricine vrea o noua Constitutie, in oricine vrea economie de piata adevarata, in oricine vrea reformarea statului desenat de Ion Iliescu.

http://www.youtube.com/watch?v=aRF5MdoCmcc&feature=player_embedded ,  minutul 2.08

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mineriadele-anului-1990-democratia-sub-bate-898037.html

Hotarârea Senatului 68/2008

http://www.georgeseverin.com/

România, hai ca se poate!

M-am săturat de lamentări! Corul bocitoarelor a devenit un zgomot de fond, mai enervant decat bormasina cu rotopercutor a vecinului de deasupra, la 12 noaptea.

„Nu se poate face nimic in Romania”, este un refren intonat zilnic de corul sirenelor depresive, reluat piano, sau fortissimo, de mass-media. O sa fac si eu precum Ulysse: imi pun dopuri de ceara in urechi. Gata, bocitoarelor! Gasiti-va de lucru pe la cimitire si capele. Nu nadajduiti insa la multi colaci! A-ntarcat Balana. S-a-ngropat tot ce era de ingropat pana acum: bani, uzine, resurse, dosare. Sa va vad din ce veti mai trai!

O mana de baieti si fete au pus mana pe lopeti si au inceput operatiunea inversa: dezgroapa cu rabdare si migala de arheolog. Si mai iese, colo ulcica de galbeni agonisita de vre-un vistiernic hot, dincolo un pergament, auch!, cu conturile dintr-un off-shore.

A fost la un moment dat acel T0, in care roata s-a inversat.Si ne-am regasit speranta. Sarbatoreste 1 Decembrie, Romania! Hai ca se poate!