Mafia si umorul profitabil

In Sicilia, nici nu cobori bine din avion sau de pe vaporas ca te intampina Marlon Brando. Zambind in coltul gurii, „Nasul” te priveste de pe cani, tricouri, shortzuri de bucatarie, farfurii „artizanale” si orice alte nimicuri de smuls banutzul din buzunarul turistilor.

La Palermo, „Nasul” e umbrit de fantezia artistilor locali: caricaturi ale „Nasului” pe semne de carte din pergament (Siracusa are si ea o traditie in pergamente de pe, hat, vremea grecilor), retete de „pasta” imprimate pe fete de masa, prezentate de o duioasa maicutza „mafiosa” cu un pushcoci in mana, statuete de lut chicioase, dar amuzante, pana si din scrumiera te amenintza un mafiot cu un „gun” cat toate zilele.

Zambesti non-stop „nasilor” care te (a)tzintesc din toate vitrinele. Iti zici, uite ce umor au oamenii astia. Pe urma, iti amintesti ca un prieten italian, bine informat, ti-a zis ca in Sicilia turismul si industriile conexe – cum ar fi discotecile, constructiile si gunoiul sunt afaceri „de casa” ale Mafiei. Nu aia funny din vitrine, ci aia adevarata.

Pai cum? Mafia face mishto de Mafia? Sa aiba „capo dei tutti capi”, atata umor? Are, daca asta renteaza. Si-mi vine-n minte, fatalitate, o replica tot din Nasul: „nothing personal, just business”.

PS: Prin natura imprejurarilor, de Revelion, l-am vazut pe patronul unei discoteci locale de foarte aproape. Figura domnului cu burta i-ar fi determinat pana si pe „durii” nostri din Ferentari coltz cu Rahova sa fie brusc lovitzi de respect si sa zica „baccio le mani”. La miezul noptii, „patronul” s-a pupat cu cativa din apropiatzii sai in felul ala al lor, cum sa-l descriu, da, ca in The Godfather.