Limita compromisului si unde incepe ticalosia grosiera

PMP si-a dat azi cu tesla in locuri pe care inca nici n-a dovedit ca le are. Comisia de Integritate a partidului n-a gasit nimic rau in CV-ul lui Anton. Simplul fapt ca nu umbla DNA cu catusele dupa el e suficient pentru ei. Nu conteaza ca a sarit din luntrea gaurita a PDL in a PNL-ului fix cand se vota o motiune de cenzura si pica cu brio guvernul MRU.

Apoi a opintit la lovitura de stat din vara lui 2012. N-a demisionat nici dupa „martea neagra”. PLus ca si-a mai trecut in palmares si o idee legislativa absolut socialista: sa inchidem supermarketurile in wkd, ca doar noi, Statul, suntem aici ca sa va spunem cand sa va tineti pravaliile deschise. Un democrat-beton acest domn Anton. Foarte popular indeed.
Flexibilitatea de gumilastic dovedita de PMP e o  continuare logica a „ingaduintei” de care au dat dovada si partide mai vechi, care rotesc intre ele „cadrele” de nadejde, de pana la urma le pierzi urma si sirul.

Au mai primit si altii (FC e un exemplu de manual) domni si doamne care au votat in celebrul „322”, la prima suspendare, apoi au fost in Piata Universitatii in 2012, militand pentru a doua suspendare a lui Basescu. Ba, mai mult, au ajuns VP, presedinti de organizatii sau parlamentari ai noilor partide. Care partide se zbat pe merit la limita marjei de eroare. PMP n-a invatzat nimic. A pornit si el pe acest drum pagubos. PDL, dap, el, ramas de bine de rau in grupul  „cei trei mari”, cu PSD si PNL, isi rade probabil in barba. In felul asta va ramane mult si bine principalul partid de Opozitie. Evident, in Opozitie eterna, daca nu cumva gaseste un compromis „benefic” si da mana cu o parte sau alta din USL. Sa vezi atunci cum „lovitura de stat” n-a mai fost chiar asa nashpa. La adapostul amneziei generale se vor face noi poze de familie cu vechi tovarasi de lupta.
Cand dai mana cu cei care au pus umarul la lovituri de stat, carora le e draga super-imunitatea parlamentarilor si n-ar zice nu la amnistii cu dedicatie ai trecut pragul compromisului.

Politica nu ar exista fara compromis. E nevoie de negocieri, de pasi inapoi, eventual, intr-un joc pe termen lung si cu mize mari. Dar si compromisurile au limite dupa care totul  este oportunism gretzos, este tradare, este ticalosie grosiera.