Daniela Rainov „ Trecător prin viața altora”

Un pic de laude…

Dictatura justitiei

Când ajungi la vârsta mea, cea  în care apreciezi orice minut dat ție de Dumnezeu ca să rămâi pe lumea asta ce-I drept nebună și complet debusolată, nu mai stai în baie citind o pagină de ziar dacă ți-ai uitat cartea în dormitor, nu citești orice fițuică publicitară  în tramvai, tren , autobuz, cabinet medical sau coadă la ceva absolut  indispensabil , ci   te gândești cum să ieși din războaiele tale cu un sistem  ruginit în rele dacă nu chiar corupt, simple găinării pentru că nu te învârți printre mahării abonați la DNA, sau îți faci mental  planul unei lucrări de corigență.

Când ajungi la vârsta mea preferi să te odihnești vizionând un film care îți place,  a nu știu câta n-oară, sau să recitești o carte dragă ție.200px-Casablanca_(poster)

Știați că am citit de 5 ori, am plâns de fiecare dată,  „Arcul de triumf ” al lui Erich Maria Remarque și…

View original post 146 more words

Cum să mori în cimitir, cu groparii de gât

Da, da, titlul e cinic și întunecat, dar nu mai întunecat decat ceea ce urmează și mult mai puțin cinic decât personajele pe care vi le voi descrie. Atenție, întâmplări adevărate, sensibilii sunt scuzați, pot închide liniștiți fereastra asta.

S-a întâmplat inevitabilul. Sora mai mare a mamei, 88 de ani, a răposat. Ca orice cardiac, a ieșit din scena fulgerător. Acasă, în patul ei. Taman cand afara erau peste 30 de grade. Scurt consiliu restrâns de familie: a fost o femeie foarte frumoasă și cochetă, deci i se cuvine o ieșire din scenă demnă și rapidă. Bref: o înmormântăm mâine. Să ne potrivim, deci, ceasurile. Marți, 3 ceasuri rele, 16,00.

Pompe funebre: baieți profi, rapizi, cuviincioși, cu textele la ei, intra cu ”Condoleanțe” și ies cu ”Dumnezeu s-o odihnească”.  Contracte, hăinuțele și pa! Ne-o redau mâine pe mătușa în pardesiul de lemn, ales cu grijă din catalogul aflat ca prin minune la îndemână. 30 de minute pe ceas toată operațiunea. Privați.

Restaurant – parastas: la telefon, meniu, număr de persoane, o oră aproximativă. 5 minute cu fitiriseli cu tot. Privați.

Popă: un șir nesfârșit de telefoane. Părintele, din parohia mătușii, de negăsit. Trimis, izmene pe călător, vorbă printr-o vecină. După vreo 2 ore, se confirmă oarecum că ar veni a doua zi să-i citească, mă rog, ce-o citi el. Serviciu public.

/ Noapte de ”priveghi” prin Mega non-stop (privati) și pe lângă oale, crătiți, colivi, farfurii cu pomană, că nu poate un ortodox să plece cu mâna goală pe lumea ailaltă./

Cimitir: episodul I – miercuri 8.00 Intru în biroul administrației cu actul de concesiune în mână. La birou, un tip blazat, chatuia pe FB el știe cu cine. Închide cu regret fereastra și mă întreabă din priviri ce vreau. Alea-alea. Aaaaaa, astăzi? Trebuia să veniți cu o zi înainte. Man, ieri la ora asta nici mătușa nu știa că o să moară. Îhî. Trebuie să veniți cu toate actele, certificat, alea-alea. OK, le aduc la ora 11, dar v-am avertizat că azi are loc înmormântarea. Face copii după acte și mă expediază. Îl zăresc pe geam cum redeschide FB. Serviciu public.

Pompe funebre, restituit mătușă la ora promisă. Problem: trebuie mers rudă ridicat certificat deces. Io, ruda. Haideți cu noi, zic băieții. / M-am plimbat cu dricul viu fiind. Pe locul din dreapta, nu ala din spate. Nice./ Privați.

Primărie: bon, coadă, în fine, noroc, în 30 de minute plecat cu acte. Mătușa decedată cu acte-n regulă. Mă rog, așa credeam eu. Serviciu public.

Cimitir, episodul II: cioc-cioc, m-am întors. Dau actele. Administratorul le studiază și oftează din rărunchi. De 2-3 ori. Io, nedormită de vreo 30 de ore, ușor abulică, nicio reacție. Oftează iar. Mă trezesc: problem? Da, uite aici e o greșeală. E o cifră greșită la procesul – verbal. Ar trebui să vă trimit înapoi la primărie să corecteze. Mă uit cruciș spre fax: putem să sunăm să ne trimită corecția, e o eroare materială, a unui funcționar care are o mare de lume la coadă. Oftează iar. Și când e înmormântarea? Tot azi, zic. Dă ochii peste cap. Nu se poate. Păi, groapa… I-o tai scurt: e criptă, trebuie ridicată o lespede și e gata. Se foiește pe scaun, oftează, io fac pe mortul cu mîinile încrucișate nu pe piept, ci peste rucsac. Nu dau niciun semn că aș deschide vreun fermoar. Se ridică de la birou și dă un telefon. Revine: da, s-a rezolvat, la primăria aia sunt mereu ”erori materiale”, cum le numiți dumneavoastră. Haideți să mergem să vedem. În curte, îi face semn unui tip în salopetă: ia o rangă și vino cu mine. Mătușa, garsonieră lângă mama, deci găsit cu ochii închiși. Rangă, desfăcut capac, totul în regulă. Înapoi la birou prin soarele nemilos. Tipul în salopetă îmi strecoară: trebuie plăci de beton, vă costă 400, îmi trebuie banii acum ca să le cumpăr de la firmă. OK, zic, stai să facem actele întâi. Mă uit la ceas, cortegiul era deja la biserică. Deci, bice, băieți! Birou, iar, oftat adânc pe tot timpul completării pro-formei. Mi-o dă la semnat. Niciun pret trecut. Întreb: păi, cât costă? O să vă spună la casierie. Semnați declarația asta. Bla-bla, cutăreasca, CNP, etc, etc, dau cu subsemnatul că nu mi s-a cerut nicio șpagă etc, etc. Semnez ca primarul, fug la casierie, decartez vreo 250 de lei și ies afară la băiatul în salopetă. Îi întind cei 400. Știți, zice, trebuie să aveți grijă și de băieți. Nu mai am răbdare de jocuri. Întreb scurt: cât? Păi, se codește el, e pe grabă, adică azi… I-o tai: nu, azi, ci chiar acum. Cât? 100 de lei de cap de om. Și cîți sunteți? 5. Socotesc în cap. Mama mi-a spus cândva că toată lucrarea, cruce, cripte, bla-bla, a costat 2000 lei. Deci 25% doar șpaga ca s-o coboare pe mătușa 2 metri? Taxa oficială pe jumate. Îmi îndrept nițel umerii și mă uit în ochii lui cu privirea numărul 2, adică zi-mi nu și te calc în picioare: prietene, trebuie să vă mulțumiți cu câte 50 de lei, mătușa era pensionară, nu Regina Angliei. Dă nemulțumit din cap, dar își ia sculele și pornim iar prin soare. În urma noastră, opintește să țină pasul cu noi Stela. O veche cunoștință, de anul trecut, de când cu mama. Îi știu deja textele: tămâiez 40 de zile, fac curat înainte de pomana de 40 de zile, duc coroanele la gunoi, șamd, șamd. 150 lei. Stan Pățitu îi întinde 100 și zice că restul cînd văd lună acolo, nu ca anul trecut… Ne vedem data viitoare. Omulețul în salopetă descoperă o problemă la lespede. Trebuie reparată, uite, pe spate a căzut cimentul și se vede armătura. Ruginită. Să nu se rupă cînd o tragem la loc. Zic ceva de dulce în văzduh meșterului care a turnat-o și-i urez ca mătușa să-l bântuie. Omulețul nu se lasă și vrea să-mi explice o cârpeală cu mortar. Care n-ar ține nici o lună. Intrase pe terenul meu fără să știe. Îi trag un perdaf din teoria rezistenței, ce strat de ciment trebuie să fie peste armatură ca să țină, etc, etc,  îi dau o soluție, dar….când aproape se luminase la față i-o trântesc fără menajamente: asta nu e decizia mea, ci a nepotului răposatei, el moștenește locul de veci, că băiatul ei s-a prăpădit cu mulți ani în urmă. Unde-i nepotul? Aș vrea să știu și eu. N-a mai trecut pe la mă-sa mare de 5 ani cel puțin. Paranteză pentru curioși: n-a binevoit să se arate nici măcar la mormântare. Oftând, mai meșterește ceva și pleacă să aștepte cortegiul. Rămân de strajă lângă groapă. Îmi dă tarcoale altă lumânăreasă. Tămâiat… Stop joc! Am antamat lucrarea cu Stela. Revine după ”veșnica pomenire”, dar nu la mine, la tata. Refuz. La vară-mea. Pas. Plătesc șpaga groparilor și mă îndrept spre mașină. Lumânăreasa apare ca din pământ dintre două cruci: ”Dă-mi și mie un ban”. Mă lasă nervii și o întreb ritos: pentru? Nu are răspuns, dar nu se îndepărtează, mă privește fix. Mă abțin cu greu să nu ridic degetul mijlociu de pe volan. Cimitirul Pantelimon II, servicii publice, unde declari că nu ți s-a cerut nicio șpagă, unde cheltuiești 250 lei cu acte si alti 800 lei fără. Serviciu public. Miercuri, 14,30, EOF.

PS: Mă consolează o prietenă că am scăpat ieftin, ea a plătit pentru plăci, în alt cimitir, 900 lei. Niste dale de beton in care nu cred că intră un sac de ciment si 3 metri pătrati de  plasă de Buzău, armătură, dacă or avea. Mișto afacere.

 

 

Carte nujt, dar, meserie, te halesc!

La pocinogul cu graficul de la Capacitate si apoi la „interbelicul” BAC al lui Moromete, nu poti gandi decat ca te-ai lins pe bot de pensie, ca ai aruncat banii in Mordor si ca, vai steaua noastra, o sa ne trimita Statul cate un venit minim, daca ni-l trimite si p-ala.

Stai, asa, bre, nu te grabi, mi-au zis niste amici pe FB. Nu e musai sa fie critic literar sau matematician ca sa produca, sa plateasca taxe si sa-ti trimita pensie. Acolo iar am zambit amar si n-am putut sa le dau dreptate. Iata de ce:

Acum 3 ani, construisem pentru un client un restaurant si contractul prevedea sa il pun in functiune si sa-l administrez 2 ani. Cum habar n-aveam cu ce se mananca o carciuma, am luat, la 50 de ani, caietul sub brat si m-am dus la scoala de bucatari. Nu ca m-ar fi pocnit dragul de bucatarie (sandviciuri si minuturi ca mine nu face nimeni, si sunt foarte fericita cu ele), dar o afacere se invata bine din interior. ASE-ul te invata sa citesti bine cifre, dar nu si cum se conduc toate soiurile de afaceri. Plus ca, ulterior, nu mai inghiti toate gogosile pe care ti le vand initiatii tai de bucatari, in care, in fiecare, zace un geniu neinteles. Apoi, aprovizionare, cum, de unde, rotatia stocurilor, portionare, deh, bucatarie altfel decat aia de acasa.  Deci, back to school. Programul era asa: o zi teorie la scoala, apoi 4 zile practica la un restaurant care era sub contract cu scoala.

Mi-am ales un restaurant mediu, in care poti vedea totul dintr-o privire, nu magaoaiele de tip hotel, unde faci o zi intre sectiile de cald si rece. Cu mine in serie erau inca vreo 30 de elevi. Majoritatea proaspat iesiti din liceu, cu si mai ales fara BAC, plus vreo 2 someri trimisi de fortele de munca la o reconversie profesionala. Bref: din toti, am fost singurul elev care a mers la toate zilele de practica, ba, m-am oferit si voluntar la niste evenimente ca sa vad cum se face „la scara mare” o pregatire. Era funny ca proprietarii restaurantului, baieti pe la 36 de ani, imi vorbeau cu dumneavoastra, iar eu le ziceam pe nume, dar, in rest, am ucenicit fara mila, de am facut rapid batatura de la cutit. Prima data cand mi-au dat voie sa pun mana pe o tigaie si sa pregatesc un fel de mancare pentru un client a fost dupa cateva saptamani si pentru mine a fost mare sarbatoare. (pentru carcotasi, clientul e bine merci si a lasat si bacsis, ca m-am interesat la ospatar)

Dar nu eu eram subiectul, ci tinerii mei colegi, care realmente urmau sa-si castige existenta din meseria de bucatar. Martori imi sunt fratii Ivan, proprietarii restaurantului: veneau, frecau nitel menta prin bucatarie, mancau ce li se oferea si apoi aveau brusc treaba. Dupa vreo 3 saptamani, din 4 luni cat a durat scoala, nici asta nu mai faceau. Ca sa inveti o meserie nu te trage nimeni de maneca, stai acolo, vezi cum fac altii si incerci sa faci si tu la fel cat mai bine. Deci lui Chef, ii era mai bine cand plecau bagatorii de seama, ii erau indiferenti si ii citea dupa cateva zile. Daca am invatat ceva acolo, a fost sa-mi dau seama dupa cum tine cutitul in mana care e bucatar si care diletant. Si, ma intreb, din copiii aia cati au ajuns bucatari desi au trecut examenul. Pentru ca erau total dezinteresati. Probabil si la scolile de tinichigii, ospatari, frizeri samd se intampla la fel. Deci, carte putina si niciun drag sa invete ceva.

Mda, sa revenim la durerea initiala: a primi, sau a nu primi pensie?

La cum merg treburile in Romania, probabil ca-si vor plati doar parlamentarii si primarii pensiile speciale, alea pentru care, desigur, n-au contribuit. Huo!

De ce am scris ”Trecător prin viața altora”?

Coperta Daniela Rainov

(interviu polemic: gâlceava autorului cu sine)

 – Prima întrebare: de ce ai scris cartea asta?

– De ce am scris? Uite-așa!

– Să-ți zic io de ce? Din trufie, că nu te mai încăpea blogul, câine rău ce ești! Să te dai tu rotund, să-ți tipărești cărțulia și apoi cărți de vizită cu margini aurite, unde să scrie în relief: scriitor. Mda! Dar, te avertizez, câine, că pe vremuri era o singură meserie ce cuprindea cuvântul magic: ”scriitor de vagoane”. Acum, înțeleg, CFR nu se simte prea bine, așa că nici scriitor de vagoane nu te mai primesc ăștia. Deci, ce te-a apucat?

– M-a apucat într-o zi o poveste, care s-a scris oarecum singură.

– Ete, scârț! Cloceai tu ceva, acolo…

– Nu clocesc, domnule, nimic! Se numește inspirație!

– Hai, hai, lasă astea. Zi pă bune, ceva, acolo, să pot să dau un titlu în pagina întâi, un subtitlu, cu subiect și predicat. Nu abureli.

– Ia aici: ”Senzațional, cutremurător, câinele rău a avut o revelație, s-a sculat în puterea nopții și a început să scrie”. Așa e bine?

– Da, da, asta vinde, lumea va voi să vadă ce revelație ai avut, ce filosof ți-a apărut în vis…

– Nu te-ntinde! Ai batut câmpii destul. Am scris pentru că am scris, na! Pentru că asta mi-a plăcut toată viața să fac și-am zis să o fac acum, cât mai văd bine să scriu. După 10 ani de scris la cotidian, la texte impuse de evenimente, pe subiect, cu numărul de semne fix, alocat în pagină, scrisul devine o rutină. Ți-e dor de un exercițiu liber-ales, unde povestea să ducă uneori după dispoziția cu care te trezești dimineața, într-o zonă mai luminoasă, ori mai întunecată.

– Te dai artist!

– Parol, nu! E ultima mea grijă. Ar însemna să mă iau în serios, să devin grav și cu morgă. C`mon! Dar au existat cândva  două femei minunate, pe care am avut norocul să le cunosc. Și pentru că amândouă au plecat dintre noi, povestea lor trebuia cumva spusă.

– Hai că devii patetic! 

– Neah! Povestea nu e tristă. Da, bun, am omorât niște personaje, că, deh, nu scriam despre Matusalem,  dar, până la urmă, ”binili” învinge.

– M-am liniștit. Un cuvânt către lume?

– Lume, lume, scriitor nu te face editura. Nici măcar criticii. Scriitor te fac cititorii, care râd, plâng, se enervează sau se liniștesc cu tine însoțindu-te în poveste. Și poate se regăsesc printre rânduri.

– Se putea să nu-ți dai tu în petec? 

PS: Doamna Alexa Ionescu a avut bunăvoința de a scrie o cronică adevărată pe care o reproduc aici:

O viaţă palpitantă într-un cărucior cu rotile. De fapt două cărucioare, din care privirile lui Pol şi ale Doinei trec într-o mişcare cinematografică, de traveling, peste mai multe vieţi de fiecare.
O poveste de dragoste ca un carusel trăznit. Întâlnire-despărţire-regăsire şi… ? Veţi vedea. Doar pregătiţi-vă să vă sară inima din piept. Pregătiţi-vă de un ospăţ al trăirilor cu sare şi piper, umor sec, englezesc şi autoironie de înaltă clasă.
Cum ajunge la Psihiatrie femeia care seamănă cu Greta Garbo şi ce-l trezeşte din morţi pe bărbatul care înainte de a fi paralizat e părăsit de trei neveste? Autoarea debutează cu o carte care nu e doar amuzantă. Răscoleşte, intrigă, e un spectacol de coincidenţe nebuneşti, personaje savuroase şi momente memorabile. Face să palpite o epocă din care vin mai multe fire narative pline de sevă.
Şi să vă ţineţi bine când ajungeţi la un capitol din apropierea sfârşitului. O să treceţi psihic prin agonie si extaz, o să râdeţi şi-o să plângeţi în câteva pagini, o să vă enervaţi şi o să răsuflaţi uşuraţi. Totul în acelaşi timp.
Cum e posibil aşa ceva?
Daniela Rainov are echipamentul unui scriitor înnăscut. Are har şi dar. Aşa că întâlnirea cu romanul ei promite să devină începutul unei frumoase prietenii.
Fragmente din carte, păreri ale deja cititorilor și mai multe detalii veți găsi aici:

Republica proștilor și Regatul morganatic

 

Britanicii au comis-o. Bye-bye, blue sky cu 28 de stele! Nu par să vină vremuri bune pentru Coana Ioropa. Birocrația de la Brux, care a exasperat pe mulți, a primit un cartonaș direct roșu, pentru repetate faulturi din spate, pentru indecizie și gestionarea îngrozitoare a crizei refugiaților.

Să se spele pe cap, am zice, ei au făcut-o, ei s-o dreagă! Nasol e că în Europa, la ceas de cumpănă, avem conducători moi și pe final de mandat.

Să revenim, dară, la oile noastre. La berbecii din Parlamentul României, ale căror lefuri, privilegii și pensii speciale le plătim. Bine, măh, jegoșilor, l-ați dosit pe Corlățean de brațul legii? V-ați pardonat singuri de conflictul de interese ca să puteți să mai sugeți de la Buget și pentru neamuri? Ați dat pensii speciale și la primari, ca să vă pansați conștiința că nu v-ați dat doar vouă? Pe banii cui, măh? Cât mai puteți trage de acest contract social cu electoratul? Cât?

Ba, mai rău, iacă, hai să facem o stipendie și pentru Coroana României. Băăăăăăăh, suntem Republică, anacronicilor! Pot înțelege, la limită, că Regelui Mihai i se poate da o pensie de fost șef de stat, ca lui Ilici și celor ce i-au urmat. Dar, vă întreb, darnicilor, dacă Nicolae Ceaușescu mai trăia îi dădeați și lui? Păi, i-ați fi dat, că tot niște lifte comuniste s-au instalat la cârma României după ce l-au mătrășit pe cismar! Cum ați dat pensii grase la toți foștii activiști, turnători și torționari! Republica Proștilor* suntem! Cine mai e, măh, Casa regală? Singurul simbol este Mihai I, care a fost uns Rege și a condus, după puteri, după vremi, România. După aia e blanc. Prensessa custode al Coroanei e neica nimeni pentru Statul român. Sau facem și o butaforie de încoronare a Reginei fără regat? Dragnea, de dragul voturilor monarhiștilor, ar fi în stare să accepte și o ”regină” fără tron. La fel și puciștii ăilalți, PNL. Se lasă pensia de fost șef de sta moștenire? Atunci să moștenească și EBA pensia lui taică-su! Aaaaaa, așa nu e bine? Că ăla e din Basarabi și nu de la Versoix?

Și mai am o vorbă către babuinii din Parlamentul Romaniei:
Vi s-a parut, macar o secunda, ca David Cameron a pus la indoiala vointa poporului exprimata prin Referendum? Ca a inceput sa zica „n-au stiut ce au votat”? Aplicati de indata Referendumul din 2009, jigodiilor! Nu sunteți deasupra vointei poporului, chiar daca nu va convine! Aceasta dictatura-tiranie a Parlamentului trebuie sa inceteze! Voi trebuie sa serviti poporul suveran, nu sa va impuneti interesele!

Dacă voi nu respectați Constituția, atunci de ce noi am respecta regulile, am plăti taxele, am accepta autoritatea? Nu vă e teamă de nesupunerea civică? De pildă, am un spray de vopsea. De mâine, încep să scriu pe toate clădirile publice care-mi ies în cale ”300”, poate așa vedeți că n-am uitat și n-am iertat. Repunerea pe baze Constituționale a Statului român, a dreptului raport dintre poporul suveran și Parlament trebuie să înceapă cu aplicarea acelui Referendum. Până atunci, mă declar rebel civic.

PS: Evident, am să contest orice amendă, pentru că dacă voi încălcați Constituția, nici eu nu înțeleg că graffiti este contravenție.

*Apud Ionel Stoica, Adevărul

Despre proști, cu dragoste

Motto: „O țară de proști, care nu învață nimic din ceea ce li se întâmplă” (concluzia lui tata la alegerile de ieri)

  •  Am o mătușă de vreo 75 de ani, isteață foc și umblată prin lume. Am muncit 2 ore s-o conving în 2014 să nu voteze cu Ponta. Degeaba. Pentru că ”Ponta mi-a dat înapoi la pensie ce-mi luase Boc” (contribuția la sanatate în speță). Plagiat, corupție, stoparea investițiilor, care pe termen lung riscă să ne lovească pe toți, inclusiv pensia ei anemică după 40 de ani de muncă. Toate cuvintele i-au trecut pe lângă urechi. Mi-a răspuns sec: ”O să vedem atunci ce va fi. Până una-alta mi-am luat lemne cu banii ăia”. E mai aproape cămașa decât haina. E corupt? Dă-l dracu, dar măcar ne-a dat și nouă ceva. Cine crede că electoratul judecă altfel e prost.
  • Dreapta, dacă mai e dreaptă, nu se va putea bate niciodată cu stânga în demagogie și populism. Stânga va împrumuta bani cu camătă dacă trebuie ca să le dea votanților ei iluzia că trăiesc mai bine, aruncând pe piață cifre calpe și bani care vor fi plătiți de generațiile viitoare. Grecia este, sper, un exemplu care nu mai are nevoie de comentarii. La France, aussi. Italia, lo stesso. Pentru că e mai ușor să primești orice, decât să muncești ca să ai. Nu a avut nimeni curajul să explice că dacă se mai pun multe taxe pe ăia care muncesc, vor falimenta și vor pieri cu toții, așa că nici ajutoarele nu mai au de unde veni. Că omori vaca aia care dă lapte. Dar pentru asta trebuie educație, vorbit din om în om, din birourile de campanie nu ajunge mesajul la ”andrisant”. Iar campania viitoare a început ieri. Cine crede că dreapta va câștiga din birou sau cu postaci pe net e prost.
  • Până ce asistența socială, cu ajutoarele aferente, nu va ajunge pe mâna unui organism cu totul independent, care să nu aibă nici în clin nici în mânecă_cu politica, primarii în exercițiu vor fi aleși și din pușcărie. Mai ales la țară. Cine crede că Sistemul va renunța fără luptă la jugul sclavagist ce ține captiv electoratul sărac  e prost.
  • Pare incredibilă bătălia voturilor mereu pierdută de tineret în fața generației a 3-a. E credibilă pentru că tinerilor nu le vorbește nimeni. Pensii, medicamente compensate, spitale, azile, cluburi pentru seniori, asistența la domiciliu, ajutoare în alimente și altele. Un leitmotiv mereu câștigător. Dar: școli de meserii, cu cursuri gratuite, creșe, grădinițe, cluburi pentru tineret, tabere pentru copiii nevoiași, etc.) nu prea auzi. Cine crede că tineretul va fi lovit de o epifanie și va ieși hodoronc-tronc la vot, fără să fie băgat în seamă, e cam prost.
  • Iluzie e că vom muta Establishmentul din loc cu un șoricel nou, curat, drăgălaș. Cine nu are 18.000 de membri, măcar câte unul pentru fiecare secție de votare, să nu se bage la parlamentare, că se baga degeaba, îl mâncă pisica. Trebuie agregare, aliante, chiar calcand pe orgolii, altfel, munca degeaba. Clotilde va ajunge exemplu de manual. Cum poți pierde când ai câștigat. Chapeau pentru cei 30% ai USB. Să n-ai oameni nici să păzești toate urnele și să ai 30% e o performanță. Sistemul va găsi o cale să stopeze și calea asta.  Cine crede că ulciorul USB va mai merge odată la apă e prost.
  • Legislația electorală, făcută să avantajeze Sistemul nu se va schimba fără luptă, fie și în stradă. Cine crede că Ei vor lăsa frâiele din mână de buna voie e prost.
  • Iluzia că ”suntem mulți” este întreținută de aceleași grupuri efervescente din virtual. Ne dăm like între noi și avem iluzia că mamă-mamă ce mulți și deștepți suntem. Ba, unii anunță cu satisfacție că au mai alungat dintre prieteni un ”inamic”. Nu câștigi decât comoditate când predici celor deja convinși. Mesajul se oprește fix în același cerc strâmt. Era un banc cu regaliștii, care se întruneau la ei la sediu și povesteau și se ambalau, țipau într-un glas ”trăiască Regele” și plecau convinși că toată suflarea țării nu visează decât monarhie. Unii mai înfierbântați, când ajungeau în stradă, strigau entuziaști: ”Trăiască regele!” Iar lumea se uita la ei ca la niște ciudățenii și ei nu pricepeau de ce trecătorii nu se încolonează în spatele lor. Cam așa și cu bravii noștri luptători pe net. Cine crede că fără a ieși în câmpul deschis al lumii reale, să convingă pe cei neconvinși, va câștiga vreo bătălie e prost.
  • Iar ăla, care a scris și el toate astea pe un blog, în speranța că făcătorii de politică de dreapta vor învăța ceva, e prost.

Răsculați-vă, măăăăăă!

Mă uit la campania asta ca unul care știa de vreo două luni de zile că nu va fi în București pe 5 iunie, deci oarecum detașat, fără gandiri și răzgândiri, pe cine să pun ștampila, pe cine să nu pun… Tăceam chitic, că, deh, dacă nu joci nici să comentezi jocul nu e frumos, dar mă scoate din sărite îngrozitor ultima găselniță a USL.

De ce USL? Pentru că puciștii vor rămâne mereu puciști și cine a pus botul să ne scoată din lumea civilizată în 2012 va fi mereu un pericol pentru fragila democrație din România. Pot să ia PNL-iștii și foc în gură, cu pedeliștii aferenți cu tot, că nu pot fi crezuți. N-au dat niciun semn că ar vrea să ispășească ”rătăcirea” în care au urmat orbește indicațiile infractorului turnator Voiculescu. Faptul că au reușit să propună un ins care a ajuns președinte nu e o circumstanță atenuantă. La cum ”prezidează” onorabilul aș zice că e agravantă.

Ramura PSD deja se vede călare pe situație și Ponta a început să apară suspect de mult în discuții. Le curg balele după guvernare, ca să-l citez pe Mircea Marian. La București, Firica, sluga Varanului, să nu-i uităm pedigree-ul, a moștenit punga de popcorn și sticla răsuflată de suc, rămase lui Ponta de la prezidențiale. Cred că râde de i se zguduie orgasmic părțile fertile de zbaterile celorlalți.  Deci, despre penalii ăștia să nu lungim vorba. Slavă DNA-ului că i-a mai rărit.

Am ajuns la rămurica dizidentă a USL, noul și marele PNL. Nu le-a ajuns că au schimbat 4 candidați. Acum au tăbărât pe Nicușor Dan. Că o fi, că o păți, să rămână numai unul. Păi, bine măh, puciști mici, aveați cifrele, nu vă trebuia un mega-sociolog să pricepeți că votanții USL vor merge majoritar la PSD, iar vouă vă rămân puține procente. Nu era mai bine să mergeți voi singurei să-l sprijiniți pe Nicușor de la bun început? Acum e el de vină că sunteți voi proști? Și, întreb, nu dau cu parul, de cand e ND de dreapta? Nu ieșise #unitisalvamtot cu niște bannere în care capitalismul e câh? Acum vreți voi uniune de dreapta prin stânga? Acum? Când vă șuieră pe la urechi locul 5? Să amintim și de furtul de candidat de la M10? Domnilor cu papion, sunteți aproape tovarăși!!

Pardon, m-am încins, nu cu peneleii voiam să vorbesc, ci cu tine, cititorule. Toate manevrele astea, uite unirea, nu e unirea, sunt făcute cu scopul ca prezența la vot să fie cât mai mică, astfel încât activele de partid ale USL să poată scoate o super-majoritate, care să aducă, vezi-bine, în toamnă, USL la guvernare. Și nu e o glumă. Vor face așa, pentru că drag le e ciolanul și mare frica de pușcărie.

Voi, cei care nu mai știți cu cine să votați, care aveți impresia că totul e deja jucat, amintiți-vă că orice vot care nu e pentru USL  și acoliții (nerușinații Vanghelie și Piedone, bașca ciurucurile lui Tăriceanu, par examplu) este în dauna procentului final.

Nu stați acasă, așa cum perfid vi se sugerează,  ieșiți alea 5 minute necesare la vot. Zburătăciți babele și asistații social, care vor fi mânați de USL precum oile la urne. Dați cu șampila în independenți, în partidele noi și mai curățele, în oricine găsiți, numai în ei nu. Poate vor câștiga primării, dar nu vor avea majorități în consilii și le va fi clar că nu e numai țara lor. Răsculați-vă, măăăăăă!

Etatiștii mai vor un osișor

Dupa ce a ieșit niște fum din creierul CSAT, domnul presedinte ne-a transmis in ritmul lui de Morse că: ”În ceea ce privește laboratoarele, România va dezvolta o rețea de laboratoare acreditate, care pot analiza inclusiv soluțiile dezinfectante. Am discutat despre condițiile necesare creării unei asemenea rețele, care să asigure controlul oficial conform cerințelor Uniunii Europene.S-a luat decizia ca Guvernul României să elaboreze un program de investiții pe termen lung. Acesta urmărește, pe de-o parte, crearea la nivel național de laboratoare acreditate pentru efectuarea testelor de evaluare a eficienței biocidelor, iar, pe de altă parte, reorganizarea și dotarea corespunzătoare a autorităților de control în domeniul sănătății publice, la nivel central, cât și teritorial, cu respectarea regulamentelor și a standardelor europene în domeniu.”

Băh, baieti, sunteti capii? Adica hai sa mai cream niste buzunare in care sa mai intre niste bani. Echipamente, constructii, reactivi, posturi de directori. Si cea mai rea dintre toate, posibilitatea ca ”probele” sa fie mânărite ca și până acum, când își făceau spitalele autocontrol sau se facea DSP că le controlează.

Ia luați-vă voi mânuțele hulpave din sacul bugetului, lichele nepricepute! Exista in Romania retele de laboratoare de analize la care voi nici nu puteti visa. Si daca n-au ce trebuie pot face achizitii mai repede si pot pune in functiune echipamentele in timp-record, nu cum ati facut voi cu sectia de arsi de la Urgență. Că privatul dă din buzunarul lui și nu scapă bănuțul până treaba nu merge-ceas.

Selectati 3 firme cu laboratoare după criterii exigente tehnic. Stabiliti pretul mediu al pietei cu toti si sa nu va aud că sunt mai scumpi. Cat ar costa, măh, să construiți și dotați voi laboratoare? În cate zeci de ani s-ar amortiza diferența de preț? Deci, lăsați prostiile.

Casa Natională de Asigurări de Sănătate, că doar ea plătește inclusiv infecțiile,  stabilește unde se face controlul și dă temă. Direcțiile de sănătate publică, că tot au inspectori care freacă menta, să meargă să ridice probe de la spitale, policlinici și unde mai trebuie. Sanitatie, dezinfectanti și tot ce ar putea să facă o breșă în zidul contra microbilor. Se trage la sorți un laborator din cele 3 care să pregătească mostrele pentru analize, să oprească probe-martor și, mai ales, să le anonimizeze, dandu-le doar numere. Un al doilea laborator primește probele și emite rezultatele, care se întorc la laboratorul care le-a pregătit. Acesta îi trimite DSP rezultatele cu nume-prenume-spital. Care să fie obligat să le puna pe internet de îndată, bune sau proaste și să le transmită CNASS.

Să vedem dacă le mai dă mîna să acopere mizeria, să vedem dacă spitalele mai cumpără apă chioară, dacă epidemiologul in house nu aleargă de nebun prin spital, să prevină infecțiile. Pentru că, nu-i așa, CNASS poate refuza la plată serviciile care se datorează neglijenței spitalului.

E doar o idee, așa, lejer, la cafea, care, desigur, ar putea suferi multe îmbunătățiri. Doar că, fără mari eforturi, aceste controale pot începe de  mâine, nu peste 5 ai8 când o face statul laboratoarele lui Pește.

Ideea e asta: Statul va avea mereu tendința de a crea noi structuri, de a se lăți și cheltui tot mai mult, pe spinarea contribuabilului și nu-i place să fie controlat. CNASS plătește blind, joacă poker cu banii NOȘTRI și face pe victima, dar nu se implică nicicum. Și mai e ceva: Statului nu-i plac privații. Chiar dacă o economie întreagă dovedește că la privat se muncește mai bine și mai cu grijă pentru bani. Statul are monopoluri falite, că, deh, responsabilii sunt politici, adică niște dobitoci care au lins mai harnic pantofii șefilor de partid.

Diluarea contractului social

E degringolada in Romanika. Nimeni nu mai crede nimic si pe nimeni. Institutiile trufase se prabusesc in increderea cetatenilor ca popicele secerate de o bila uriasa. Stalpii societatii prezinta crapaturi ce se pot dovedi fatale la cel mai mic cutremur. Ne prabusim sub greutatea hotiei, minciunii si arogantei. Si nu se prabusesc doar ei, conducatorii, liderii formali si informali, ci toti, pentru ca nimanui nu-i poate merge bine cand tzara merge din rau in mai rau.

Presedintia: e suficient sa vezi ca de la peste 60% incredere, imobilul si pleziristul presedinte (destul de) proaspat ales a ajuns la mai putin de jumatate.

Guvernul: Pacostea mitomana de Ponta a sapat ingrozitor la radacina guvernarii. Inca nu s-au terminat de inventariat pagubele. Sa mai vedem si cati fosti ministri sunt in diverse stadii procesuale penale. Vreti sa ne uitam si la averi, sau picam de acord ca Guvernul e privit ca un hot din buzunarele noastre? Obraznicia clasei politice merge pana la a arunca toate neajunsurile a 25 de ani de mismasuri guvernamentale pe tehnocratul Ciolos.

a. Sanatate: stiti voi singuri, sau e nevoie sa scriu eu in clar ca in lumina ultimelor crize nu prea iti mai vine sa te duci nici in vizita la un spital? Ca platim unei case de asigurari care deconteaza ca primarul servicii proaste, ingalate si scumpe.

b. Politie: cand ministrul baga mana in visterie sa-si ia jacuzzi si masina bengoasa pentru ca, chipurile, il ameninta extraterestrii, cum dracu’ sa mai ai incredere ca politia se ocupa cu prinsul hotilor?

c. Armata: ploua cu stele de generali, doctori in de toate, care-si trag case, privilegii si pensii speciale. La o adica, Doamen fereste, se vor ascunde dupa civili.

d. Educatie: platim nasol, avem nasoi. Tipii aia care au picat cu nota zero examenele de titularizare, predau in continuare ca suplinitori. Plagiatul a devenit o regula si se apara falsii doctori intre ei fara rusine.

e. Economie: baieti destepti, inlocuiti de alti baieti destepti, dupa cum se schimba guvernarile. Am reusit sa avem falite pana si acele ramuri in care statul (cel mai prost administrator) avea monopol. Gaurile negre nu se astupa pentru ca umplu buzunare „dedicate”.

f. Transporturi. Inauguram autostrazi care devin tuneluri. Dar ne costa dublu fata de restul lumii.

Parlament: cloaca nerusinata, care se ascunde dupa imunitati inventate in regulamente interne si legi ce transced Constitutia. Cativa parlamentari mai de Doamne-ajuta nu pot sterge de pe obrazul Parlamentului ticalosiile. Legile date de ei pentru ei, sa scape de incompatibiliitati, procese si cuvenita pedeapsa. Ignorarea Referendumului din 2009, este proba ca Parlamentul calareste poporul suveran cum doreste, in dispretul Constitutiei.

Justitie: Se pare ca multe se predau la Facultatea de Drept, dar nu si aritmetica. Pana si analfabetii stiu a socoti pe degete ca iti da cu virgula atunci cand pentru o gaina data plocon o baba e trimisa 5 ani la parnaie, iar niste ticalosi corupti, care au furat zeci de milioane, cat pe ce sa ia cu suspendare.

Servicii: Alișh-velișh. Cred că se zgaltaie de ras  generalii din servicii de le sar stelele de pe epoleti cand vorbesc de marele control civil parlamentar. Până și pe Presedinte cred că-l prostesc dacă vor. Si din ce zise Basescu, cam vor. Poate ar trebui să ne uităm nitel peste Ocean, cam cum sunt comisiile alea care ii scot la tablă pe smecherii din CIA, NSA, etc. Si nici ăia nu sunt siguri că serviciile nu-s stat in stat.

Biserica: Marii prelati care sunt si calugari, deci au legamant de saracie, ascultare si castitate, se dau in Mercedesuri si viseaza Catedrale monumentale intru mantuire. Vor mereu bani, dar nu platesc niciodata impozite si se inroleaza sub steaguri de partid. Clerul lacom distruge si operele crestinesti ale putinilor preoti dedicati, cu vocatie. In uriasa criza morala in care este societatea, Biserica ar fi trebuit sa fie un reper moral. E copia fidela a Guvernului: parohii date pe plocoane si plan la lumanari.

Presa: Numeri pe degete coloanele vertebrale. Acoperiti, descoperiti, gonaci nebuni ai senzationalului, invartitori de vorbe. Jocuri de culise. Gazetele print au murit pe capete, dar ei nu au invatat nimic. Cica e de vina internetul. Tot internetul va fi vinovat cand vor sucomba si radiouri si televiziuni. Daca televiziunea nationala, careia ii trimitem toti siliti bani (nu-ti da mana sa nu-ti platesti curentul, nu-i asa?) e in faliment, ne putem astepta si la alte disparitii. CNA, ai carui membri au rang de secretar de stat, platit din banii nostri, opinteste din greu sa bage toata presa sub ascultare politica.

Si, dupa toate aceste minunate beneficii din partea Statului, vine la usa fiecaruia dintre noi cineva. Cioc, cioc, cioc! Cine e? Fiscul!

Contractul social prevede ca noi platim taxe si Statul se ocupa de administrarea lor. In Romania, cand platesti taxele nu te poti impiedica sa te gandesti in buzunarul cui vor ajunge banii tai. Contractul social s-a diluat atat de tare ca Statul a devenit in perceptia publica un talhar care iti smulge poseta pe strada si fuge cu banii. Ba, se intoarce si-ti mai da si doua scatoalce, nemultumit de suma gasita in portofel.

 

SupraOmul nou

Îl cunoști. Te scuipă din mersul grăbit al girofarurilor și i se rupe că tu stai câte un sfert de ceas să treci de un semafor. Votează cu grăbire orice lege îi poate aduce câte un privilegiu cât de mic, dar mai bine mare. O pensioară specială, o sumiță forfetară, niște deplasări inutile la dracu cu cărți pe bani publici. Un doctorat calp, o academie de prostologie, orice poate să-i mai bage în buzunar ceva. Că doar El este Alesul! Ruptul din soare, Alpha și Omega, în lipsa căruia întreaga țară s-ar prăbuși în barbarie. El este Civilizatorul, Democratul, fără de care, Doamne, nici nu știm cum am putea trăi! Pentru că El este membrul Parlamentului, sau al Guvernului, Presedinției, Mafiei (că tot rimează), adică, băi pulică, să-ți explic pe înțelesul tău,  reprezentantul insituțiilor de bază ale Statului. Iar Statul sunt ei, băh, boule, plătitor de taxe!

Pentru El, prioritatea în trafic vine de la G.O.D., deci amar de tine, neamu lu manivelă, civilule pârlit, dacă i te nimerești în cale. Îl oprește vreun ”godină” imprudent? Ha! Șeful lui se grăbește să-l belească, pupând umil mânușița care s-a pus înfuriată pe telefon să-l reclame pe jândarul care a îndrăznit să aplice legea.  Pentru El, nevasta, nepoata, amanta, beizadeaua analfabetă, trebuie angajați în slujbe bune, pe unde trec doar ca să ridice leafa. Pentru El nu există Austeritate. Că dacă nu mai e nimic de furat ți se măresc taxele, da, ție, fraiere, și tot se mai găsește un os mic de ros.

Pentru El se deschid porțile tuturor oportunităților și se închid cele ale pușcăriei. Găinarule care ești, tu iei 5 ani pentru că ai dat la doctor o curcă, iar El ia cu suspendare pentru 20 de milioane de Euro, furați, nu dați! Și te miri că nu le mai e frică de nimic? El are Imunitate și se dă cu mir, și se dă victimă și se dă lovit, bolnav și scapă, și dacă nu și nu, schimbă legea și tot îți dă cu tifla. Tu, infractorule prin definiție, iei pușcărie pentru că te-ai gândit doar să faci de 500 de lei evaziune. Și îți vine portărelul la ușă, te pune pe net la panoul rușinii, pentru câteva zeci sau sute de lei. Că Statul, sarăcu, n-are, băh, nu-i mai poate ține pe toți în spate, deci marcă banu, nesimțitule, că plânge bugetul. Ce dacă El are milioane restante la Buget? E de nasul tău să întrebi? E o daravelă politică, desigur, nu e nimic adevărat! El e curat ca lacrima! Atât de curat că nici dezinfectantul diluat nu mai are ce să spele.

Deci, este El, liderul, vătaful, SupraOmul nou, cu SupraDrepturile lui. Iar tu, neica mineni, ai grijă că-i consumi aerul! Să nu te miri, cumetre, dacă ajungi într-o cușcă, să aibă El suficient spațiu vital. Îți este cunoscută de undeva ”doctrina”? Te ia cu frig? Mecanismul este același. Cand Casta SupraOamenilor devine suficient de puternică și manipulează Legea fără nicio reținere și control asta se întâmplă, că, deh, nu i-ai dat peste ceafă de mică. Nu mai contează acum că ești blond, brunet, român, ungur, țigan, evreu, klingonian sau jedi. Împărțeala se face altfel. Lumea este a SupraOamenilor cu funcții, bani și relații, mituiți și mituitori, cu fir direct la Ăl de Sus. Restul, pulimea, să tacă dracu din gură și să plătească taxe!

Cât mai răbdăm?