Pornim de la postulatul ca „administratia nu rezolva nimic in timp util”. Uneori este aproape imposibil, pentru ca, deh, Mama natura bate tot cand vrea ea. Plus ca se platesc „grupa mare”, pacatele anterioare: despaduriri, plantari de perdele forestiere pe hartie, parazapezi virtuale si alte iluzii vandute in programele electorale..
Dar, iaca, cetatene, tu, ala, care de ani si ani astepti „salvarea” de la autoritati, nu te-ai invatzat, mah, minte? N-ai radio? N-ai televizor? Nu stii sa citesti codurile colorate? Te astepti sa vina vara? Vrei sa vina primarul sa-ti bage lemne in casa? Nu stii de iarna trecuta ca iti ia o saptamana de dat la lopata ca sa mai gasesti magazia? Sau ai uitat ca-ti ingheatza fantana? Galetile cu apa trebuie sa ti le aduca in casa prefectul?
Unde e, frate, gospodaria aia clasica de la tara? Cu un sac de faina mereu in camara, cu malai si garnita de untura? Cand vad disperarea ca lipsesc apa plata si painea nu poate, dom’le, sa-mi fie mila. Atat de neajutorati am ajuns? Atat de comozi? Lumea moderna ne-a tocit in asa hal instinctele de conservare?
In schimb, avem telefoane mobile. Sunam la televiziuni. „N-am lapte praf pentru copil si apa plata”, zicea o doamna din Vrancea. Bine, lady. Se strica laptele praf daca luai doua cutii in plus cand ai vazut ca la meteo se anunta viscol? Si un bidon de apa, sa fie, acolo?
Tot n-ati invatat, mah, ca guvernantii asteapta viscolul cu contractele pe masa, sa mai scoata un ban de campanie si ca li se rupe de voi? Ca umbla cu televiziunile dupa ei, ca la urs, sa vada poporul cum li se rupe lor inima de grija electoratului? De ce trebuie sa vina, nepoate, jandarmii s-o scoata pe ma-ta mare din zapada?
blogdecainerau 
A intrat cuconeala de Dâmbovița și la sat, dragă Mișu. Nu mai facem pâine acasă, dăm grâul la brutărie și ne luăm bonuri de pâine. Și ne-a intrat în cap că avem drepturi: statul e dator să ne dea, staul e dator să ne facă. Ca să nu mai vorbim de economia de piață, însușită bine și de țărani: nu mai vine nici un vecin să te scoată din marea de zăpadă dacă nu-i dai suta de lei. N-ai bani să-l plătești? Crăpi, ăsta-i capitalismul 😀
Asta ziceam si eu. 🙂
se numeste sindromul națiunii asistate
genial! ar trebui sa intre in dictionarele de politologie!
Românului ii place sa se vaite. E un secret stiut de toata lumea. Mereu e altcineva de vina pentru toate „urgiile” ce se abat asupra tarisoarei noastre. Iar a venit iarna! Hai sa vedem cine-i de vina acum! Cum dracu? A venit cu frig si zapada? Hai sa bleimuim in stânga si-n dreapta,pâna la Al Gore daca se poate. Si daca tot nu credem in Televiziunili Manipulatoare,hai cu totii pe la Catedralele neamului sa primim de acolo povete despre deszapezirea 101,rupta din Rai. Or not… Parca-i mai bine Darwinism pe pâinea nostra cea de toate zilele,scapa cine poate.
A nins in ianuarie! Ce surpriza! Ca de obicei, toti „au fost luati prin surprindere”…. Probabil se asteptau sa ninga in iulie…
Este idiotic ca Jandarmeria si Armata sa se ocupe cu deszapeziri! REBU ce pazeste? Daca REBU si ROSAL nu reusesc sa curete zapada, sa treaca ei in locul jandarmilor cand sunt conflicte in strada si tot ei sa plece si in Afghanistan in locul militarilor…
Ai punctat exact unde trebuia. Intrebai ca unde este sacul de faina din magazie? Pai, nu mai este. Totul s-a pierdut la birtul din sat
Chiar aşa … de ce să vină jăndarii? S-o lase acolo că vine primăvara şi se duce zăpada… 😀
„Gospodăria clasică de la ţară”? Hehehe .. ăsta e banc? KKIA gospodărie?
Aia în care imediat ce se udă casele un pic se înmoaie pereţii şi se dărâmă casa?
Păi, sindromul de care zice Semanticus face ca de dragul ajutorului care se va primi să se renunţe complet la nişte chestii de bunsimţ.
Odată, la nişte inundaţii undeva în sudul Moldovei, un bătrân, cu lacrimi în ochi zicea că s-a săturat, era a şasea oară când îi dărâma casa apa la inundaţii.
De fiecare dată a primit materiale de construcţii ca ajutoare … casa a ridicat-o tot din chirpici .. De ce? Pentru că dacă o făcea din cărămidă şi beton nu se mai prăbuşea şi nu mai primea ajutoare.
Ajutoarele le vindea, cu banii obţinuţi îşi refăcea casa din chirpici şi mai trăgea şi un chef. Mişto, nu?
Şi totuşi, de ce trebuie să vină jandarmii?
Poate pentru că din crâşmă nu se poate deszăpezi …
Bine punctat. Iar la noi, sindromul naţiunii asistate este altoit pe sindromul neputinţei guvernamentale. Slujbaşul la stat, de la prim ministru la portar, are muşchi doar cât să-ţi bage mânan-n buzunar şi să-ţi trântească oblonul de la ghişeu în nas, spunând „nu se poate!”.
Pentru ca statul a devenit din „servitor” „stapan”. Asta e.