Din curtea locuintei mele de serviciu din Frumusani, unde n-am niciodata timp si chef sa ma uit la tembelizor, framantarile din Bucuresti, ecologiste sau maidaneziste, ajung cumva estompat, filtrate prin postari de FB ale prietenilor si prin articole de ziar, luate random la citit,
De ce nu m-am deranjat sa ma duc sa trag un ochi direct la miting impreuna cdu prietenii mei, m-am intrebat? In 25 de minute sunt la Piata Universitatii. Din Titan, de acasa, fac cu 5-10 minute mai putin. Oare pentru ca nimeni nu m-a convins? Nici pro, nici contra. A nimic. De la mine de aici se vede o mare bulibaseala. Cauze marunte ridicate la rang de monument, Copaci din pricina carora nu se vede padurea. Si, oh, da, ineptele afirmatii: nu este nimic politic.
Zau? Totul e politic, vrei nu vrei. Politicul este cel care decide. Pana si femeile de serviciu de la gradinite au ajuns sa le numeasca politrucii. Nu va faceti iluzii, nu vorbiti ca din carti, Politicul este in tot si toate. Pentru ca i s-a permis. Pentru ca lipsesc inca acei anticorpi ai societatii care sa-i dea peste degetele hulpave. Pentru ca anumite legi nu au fost si nu vor fi niciodata votate fara o presiune extrema din partea… din partea noastra a „civililor”‘. Sistemul se simte bine. Unul la ciolan, altul in asteptarea ciolanului, pentru ca, nu-i asa?, n-au cum sa mearga bine lucrurile. Deci aia vor pica de la putere prin simplul efect al neputintei lor. Venim noi, la fel de neputinciosi, de ignoranti, de urechisti, dar calare pe noi promisiuni. E randul neamurilor noastre sa adulmece ciolan. Amantele noastre au leafa si masina de serviciu. Ale lor, sa flamanzeasca, da-le draq de parasute! Si asa au facut curul cam mare. Si daca suntem atenti, in 4 ani ne mai rotunjim nitel averea fara sa ne inhatze DNA sau ANI.
Ca veni vorba, ale dracu’ institutii, cu cine le-a inventat! Numai magarii aia de la UE ne-au fortat mana. Si capoasa aia de Macovei! Gata, ne vazuram in UE. Ce mai vor? Ne descurcam noi cumva. Mai promitem, ne mai facem ca dam, dar luam inapoi prin alte mijloace. Si, desigur, e mereu la indemana „greaua mostenire”.
Deci, Sistemul o duce bine. Se autoalimenteaza, se protejeaza. Mai mult, si-a inventat supape de siguranta. Caci noile partide aparute ce sunt ele? Vopsele ale aceluiasi sistem. Inca din radacina, inca din origini. Copii triste ale celor vechi, cu cateva portrete noi in vitrina, dar intemeiate pe aceleasi „legi” feudale. Stapani si vasali. „Daca ai intrat in politica inseamna ca ai un interes”, le zicea apropiatilor un domn care era candva star al sperantei. Oamenii vechi ai sistemului se strecoara in noile structuri. Cica au experienta. Da. Sigur. De la PCR incoace aven nevoie de ”experimentatii” astia, care cica stiu cu ce se mananca politica. Si nu mai scapam de ei. Vin dupa ei flamanzii, aia pentru care sinecura este motivatia de a fi in politica. Gurile de hranit ale partidelor. Aia de pe listele de consilieri, pusi pentru merite deosebite la lipit afise, la perpelit mici festivi, la inchiriat autobuze.
Am vazut, in timp, multi oameni care s-au apropiat de politica pentru a face ceva si nu pentru a primi ceva. Ii vad restrasi, stingheri, scarbiti, dusi la marginea structurilor in care s-au bagat cu speranta ca vor face ceva, vor schimba, vor opinti la un bine comun, nu la propriul buzunar. Sistemul insusi ii respinge. El are anticorpi. Oamenii de partid ii identifica rapid pe intrusi si-i trimit pe linii moarte, daca nu direct la dracu’.
RM, maidanezi, drumuri stricate, spitale nevoiase, toate sunt copaci din pricina carora nu se vede padurea. Putem sa le dam ceva fiori stand „apolitici” in strada cu miile pentru toate aceste cauze. Doar ca efectul va fi o apa de ploaie. Tinta cea mare va fi ratata. Iar ea este Sistemul.
N-am sa obosesc spunand: new rules, new people, new deal. Fara reguli noi, oamenii noi nu vor rezista in fata masinariilor de partid, iar politrucii vor castiga iar si iar. Sistemul are nevoie de un reset. Ce zic eu reset? Are nevoie de cianura.
blogdecainerau 