Crezi ca nu se mai poate? Eu pot! Mai e cineva aici?

S-a tras linia rabdarii. Nu stiu cand si nu mai stiu unde. Sigur, daca as vrea sa fac un eseu lacrimos, as plasa  in spatiu linia aia in Piatza Universitatzii, de care ma leaga duioase amintiri din 1990. Daca as vrea sa-i dau un loc in axa timpului, tot pentru efect artistico-lacrimogen, as spune o data istorica, ceva cu eroi, cu sacrificii…

Adevarul este ca nu mai stiu cand mi-am zis: asa nu se mai poate! „Astia” (dreapta-stanga, psd, pnl, pdl, udmr) isi bat joc de noi, sa ne lase! Probabil prin 2010 a fost momentul. Cand am constatat ca Referendumul din 2009 a fost o cacealma, ca degeaba a fost validat, ca degeaba poporul suveran a zis ca-i ajung 300 de parlamentari si o singura camera. Atunci mi-am dat seama ca-i doare-n cot, ca dreapta-stanga sunt doar orientari in spatiu si nu politice.

Ce-i de facut? Raspunsul vine de la sine: o noua clasa politica. Reforma statului, a Constitutiei si tuturor lucrurilor strambe din tzara asta nu se va putea face cu votul acestor domni care de 22 de ani ne mint cu dezinvoltura. Pentru ca este jucaria lor, creata de ei, pentru ei, cu imunitatzi, cu combinatzii si relatzii, cu certuri la televizor si afaceri prin dos. Transpartinice.

Se vor da singuri de-o parte? Nu! Ii va impinge strada? Nu! Cel mult il va schimba pe dracu’ cu taica’su. S-au mai schimbat intre ei si acum 4 ani si acum 8 ani….samd. Paradoxal, se simt bine intre ei. Rezultatul? Nimic nou sub soare. Nu aplicare de Referendum, nu Constitutie noua, nu tardiva, dar necesara moral Lege a Lustratiei, nu reforme adevarate. Va incalzeste cu ceva ca dau vina unii pe altii ca toate astea nu se intampla?

Si atunci? Ce ne facem? Anticipate sau la termen, vin alte alegeri. Momentul in care Constitutia asta zice la Art. 2 ca poporul isi exprima suveranitatea. Suveranilor, am o solutie!

Sa le tragem o Lustratie adevarata cu stampila de vot! Sa nu mai votam pe nici unul dintre ei. Din pamant din iarba verde sa scoatem o noua clasa politica, mai tanara, mai invatzata, care a lucrat, a dovedit ceva pricepere in lumea reala, a pietei, a competitiei adevarate, nu pe coridoarele Parlamentului.

Vi se spune in fiecare zi ca nu se poate asa ceva. Au avut deja grija prin 2003 sa ridice la 25.000 numarul de semnaturi pentru a infiintza un partid. Au pus un prag electoral de 5%. Au raspandit vorba ca „prea multe partide strica”. Strica democratiei, ori le strica lor ploile? „Cartelul” PSD_PNL_PDL_UDMR nu vrea intrusi. De nici o culoare, din nici o parte. Aici sunt toti de acord, pentru ca impreuna au votat legile de mai sus.

Eu cred ca se poate. Mai mult, va zic, eu pot! In octombrie 2011 am citit un manifest pe net. Unul dintre prietenii de pe FB l-a postat la mine pe pagina. Am aflat ca exista un grup de tineri care vor sa faca o Noua Republica. Si mi-a placut ideea lor, mi-au placut visele lor. M-am smuls din casa, am abandonat treburile, netul, televizorul si m-am dus sa-i vad. Si am ramas cu ei.Si-mi muncesc creierii sa urnim din loc carutza viselor spre lumea reala. Strang semnaturi, robotesc, scriu si rescriu idei, propuneri, amendamente la statut sau la cutare si cutare document. A, sa nu uit, si vin cu bani de-acasa, aceia castigati pe piatza libera, la care am platit fiecare leutz de impozit. Nu-i usor sa faci un partid nou. Dar e singura cale de a incepe sa impingi afara pe cele vechi, sa le dai un semnal ca nu mai sunt de capul lor. Ca le sufla o concurentza in ceafa. Si ca aceasta concurentza doarme linistita putinele ore de somn care-i raman dupa slujba, familie si politica. Pentru ca nu e in pericol sa-i sune Parchetul la usa.

Nu este, prieteni, un indemn sa aderati la Noua Republica. S-au aruncat din stanga si din dreapta, deja, tot felul de anateme: ca in spate e Basescu, ca e Patriciu sau cine mai stie? Am pomenit de Noua Republica pentru ca eu deja sunt acolo si stiu din interior ca se poate face un nou partid. Nu trebuie nici sa ma credeti pe cuvant. Veniti, vedeti, propuneti, contributi cu idei, cu stiintza, cu bunavointza, cu orice puteti.

Nu vreti la Noua Republica? Foarte bine. Dar faceti ceva, iesiti din depresie, din amortire! Faceti un alt partid, de dreapta, de stanga, dupa cum va este orientarea si credintza. Dar nou, fara nici un „fost” in interiorul sau in spatele lui. Doar asa ii vom putea trimite acasa pe „dinozauri”.

Eu cred ca se poate. Eu pot. Mai e cineva aici?

 

Anunțuri

13 gânduri despre „Crezi ca nu se mai poate? Eu pot! Mai e cineva aici?

    • Si eu! Chiar daca I’m an old dog, am zis sa pun umarul pentru a-i putea scoate in fatza pe acesti tineri in care-mi pun sperantza. Nu-mi trebuie demnitatzi nici in partid si cu atat mai putin in administratie. Dar vreau sa ajut sa ajunga in aceste posturi oameni tineri cu care sa votez cu incredere.

  1. Salut! Am aderat si eu la Noua Republica. De ce? Pur si simplu pentru ca rezonez cu ideile lor. Iar faptul ca oamenii aceia, asa cum spui, vin cu banii castigati de ei pentru a-si sustine ideile, a fost un motiv in plus sa ma alatur lor.

  2. Am gasit un sticker in orasul meu cu asta pe el: „Mai e cineva aici? Eu cred ca se poate.”
    Mi-a facut ziua minunata, pentru ca asa simt inca. Eu asa vad lucrurile: daca iti gasesti apartamentul murdar si in dezordine, nu poti sa te muti pur si simplu. E casa ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s